Capitol 11

Edward pov

Eu si baietii stateam afara din magazinul de lenjerie intima Victoria secret ca nu era de noi. Eu priveam fiecare persoana care trecea pe acolo, pana cand vad o fata care imi parea foarte cunoscuta si atunci niste amintiri imi apar in minte si in acelas timp si ea cu lacrimi in ochii. L-am lovit pe Jazz care statea langa mine si i-am spus sa se uite la acea fata sa imi spuna daca mi se pare ca o vad pe ea.

-Ed, nu e posibil sa fie ea. Nu uita ca ea este in Chicago acum, imi spune el, iar eu doar dau din cap si continui sa o privesc cum radea cu niste fete.

Semana foarte mult cu printesa mea. Mi-am lasat privirea pe bratara de la ea si am citit mesajul care era scris:,,Edy, te voi iubi mereu”, dar acum sunt sigur ca nu mai are aceleasi sentimente fata de mine dupa cate i-am facut.

Dupa putin timp, toate fetele ies din acel magazine si Swan avea o fata de milioana, iar eu am incercat sa nu rad foarte tare. Am aflat ca vom trece pe la Swan ca sa probeze nu stiu ce, de parca imi pasa.

Alice ne-a spus, mai bine zis ordonat, sa asteptam sa iasa si sa ne spunem parerea. Dupa cateva minute usa de la baie se deschide si o Swan frumoasa iese din baie, iar noi nu ne mai gaseam cuvintele, iar ea cand ne vede se intoarce in baie, iar dupa cateva secunde se reintoarce si incepe sa o alerge pe Alice prin toata casa, iar noi le urmarim si radem. Sunt asa amuzante.

Nu stiu cat timp a trecut de cand urmaream Tom si Jerry, dar pana la urma Swan reuseste sa prinda spiridusul si incepe sa o gadile, dar nici noi nu ne-am lasat mai prejos si ne-am alaturat nebuniei. Dar Alice nu a mai rezistat si s-a predat si asa s-a incheiat razboiul, iar Swan a venit cu ideea sa mancam si noi ceva. Ea s-a dus la bucatarie sa pregateasca ceva de mancare si noi restul ne-am dus in sufragerie.

Dupa putin timp ea se intoarce si mie imi ofera o farfurie separate si eu i-am zis ironic:

-Nu stiam ca ma iubesti atat de mult incat imi pui separat sa mananc.

-Exact, Cullen, nu stii cata draptate ai, spune ea dandu-si ochii peste cap.

Cand am luat prima inghititura din sandwich, am avut senzatia ca in gura mea s-a declansat un incendiu. M-am enervate cand am vazut ca toti nu faceau nimic altceva decat  sa rada, asa ca m-am dus in bucatarie de unde am luat un pahar cu apa pe care l-am baut foarte repede. Am stat cateva secunde si mi-am amintit ca si ea mi-a facut acelasi lucru cu Nessie si Rose, pentru ca eu si baietii le-am speriat cand se uitau la un film de groaza. M-am intors in suragerie si am inceput o adevarata bataie cu perne, iar acestea au fost aduse din mai multe camere. Am terminat razboiul doar in momentul in care am auzit usa deschizandu-se si am vazut ca parintii lui Swan se uitau la noi si au inceput sa rada, reactie care m-a socat.

-Se pare ca stiti sa va distrait, nu-i asa copii? spune tatal ei razand, fiind acompaniat de mama acesteia.

-Am ras, dar voi va trebui sa faceti curat, bine? ne priveste cu o spranceana ridicata Renee, iar noi am dat doar din cap.

Il vad pe tatal Bellei cum ia un sandwich chiar de pe farfuria mea, dar nu am mai avut timp sa spun ceva ca il vad deja fugind in bucatarie dupa apa. Stiu sentimentul.

Swan este luata la intrebari de mama ei si dupa aceasta se duce in bucatarie, iar noi incepem sa facem curat, in timp ce mai discutam si radeam.

Am stat in gradiana din spate pana seara, cand am plecat cu totii la casele noastre.

In drum spre casa Nessie vine cu idea ca Jazz si Rose sa stea la noi in acea seara, iar cei doi sunt de acord cu aceasta idee.

Cand am ajuns acasa m-am dus in camera mea ca sa fac un dus si sa ma schimb in alte haine. Dupa ce am iesit din baie, mi-am cautat niste haine si din neatentie am dat jos o cutie din care a cazut o poza. Am ridicat-o sa vad ce moment era imortalizat, dar cand am vazut acel chip am ramas ca o statuie cateva minute privind-o pe fata care mi-a furat inima si nu a dorit sa mi-o returneze. In acea poza eram eu si ea la o petrecere organizata de parintii mei, cu tema inalta societate din anii ’20. Ea avea o rochie albastra cu un corset cu imprimeuri florale, iar fusta ii era simpla si eu eram imbracat intr-un costum negru, camasa alba si papion, iar pe cap purtam o palarie. Ce dor imi e de ea si de zambetul ei.M-am imbracat repede si am coborat in sufragerie unde erau si restul, cu poza in mana.

-Ce ai in mana, fratioare? ma intreaba Nessie, venind langa mine si luandu-mi poza din mana. Oh! Am uitat cat de frumoasa a fost la acea petrecere si cat de bine va statea, a continuat ea dupa ce a privit-o si a aratat-o si celorlalti.

-Nessie, ai perfecta dreptate, ii aud si pe restul.

-Ce mult mi-as dori ca ea sa se intoarca, spunem toti in cor. Numele noi nu mai avem curajul sa i-l pronuntam dupa cate s-au intamplat in urma cu trei ani.

 

Autor pov

Cei cinci prieteni nu stiau ca in momentul in care si-au pus ei dorinta o stea cazatoare si-a facut aparitia pe cer. Oare acea stea le este destinata lor? Sau poate apartine altei dorinte poate mai puternica decat a lor si dorinta lor sa ramana doar in inimile lor? Oare acea fata misterioasa isi va face aparitia din nou in viata lor sau ii va lasa in urma?

 

 

Edward pov

Am mai vorbit despre ea, pana cand a intrat tata in camera si a privit si el acea poza.

-Copii, daca va e asa dor de ea, de ce nu o sunati? ne intreaba tata.

-Sunt sigur ca ea nu o sa doreasca sa mai vorbeasca cu noi dupa ce s-a intamplat atunci, spun eu.

-Fiule, stii doar ca ea nu poate uri pe nimeni, nu este asa? ma intreaba el din nou.

-Poate, raspund eu lasandu-mi capul in jos, iar tata nu mai zice nimic si pleaca din camera.

-Tata are dreptate, ar trebui sa o sunam, spune Nessie indreptandu-se spre telefon. Aceasta formeaza un numar si il da pe difuzor sa auzim si noi. Dupa doua bipuri ii aud vocea:

-Alo, cine este?

Nessie nu mai putea sa zica nimic, pentru ca ii era teama, iar eu am zis:

-Nessie, mai bine inchide. Sora mea a ramas blocata si am vrut sa ma duc langa ea sa ii iau telefonul sa il opresc, dar vocea ei ma opreste

-Vocea asta imi suna cunoscuta. Cum indrazniti sa ma sunati dupa atata timp?

-Te-am sunat sa iti spunem ca ne pare rau, am zis eu cu vocea tremurandu-mi.

-Serios? Daca v-ar fi parut rau, m-ati fi sunat cu trei ani in urma, nu acum, spune ea si sunt sigur ca ea incerca sa se abtina sa nu planga.

-Ba da, ne para foarte rau pentru tot ce am zis si facut atunci, nu te-am sunat pana acum deoarece ne era teama, spune Rose cu o voce trista.

-Serios, Rosalie? De ce v-a fost teama? a intrebat ea.

-Ca nu ne vei oferi sansa sa iti spunem adevarul, spune Jazz la fel de trist ca sora lui.

-Bineinteles ca nu v-as fi oferit nicio sansa, pentru ca sunteti niste nemernici, si nici acum nu stiu de ce mai vorbesc cu voi, spune ea si inchide.

M-am ridicat dupa canapea si m-a indreptat spre usa ca sa ies.

-Unde te duci? ma intreaba Emmet.

-Ma duc sa ma plimb putin, ii raspund si ies pe usa.

Mergeam incet spre plaja pentru ca acolo ma simteam liber, si tot acolo m-am dus cand m-am simtit ingrozitor dupa tot ce s-a intamplat acum trei ani.

Nu stiu cat timp am mers pe plaja, dar nici nu imi pasa. Silueta unei personae mi-a atras atentia si cand m-am apropiat mi-am dat seama ca era o fata si semana perfect cu fata pe care am vazut-o la mall, dar si cu ea.

-Printesa mea? intreb eu cu o mica speranta in voce.

Cand m-a auzit si-a indreptat fata spre mine si ma privea socata. ,,Este ea!”, ma gandesc eu foarte fericit Ea se ridica si vrea sa plece, dar nu poate pentru ca o prind de mana si o trag in bratele mele si am privit-o in ochii, deci ea a plans dupa ce ne-a inchis. Nu am mai rezistat tentatiei de a o avea in brate, asa ca am sarutat-o, dar ea nu a facut nimic in afara de a ma privi socata. Intr-un moment de neatentie, ea a reusit sa ma impinga si sa plece de langa mine. Am privit-o pana cand a disparut in noapte. Mi-am lasat privirea si am observat pe nisip ceva, m-am aplecat sa vad ce este. ,,Colierul de la mine?” , ma intrebam si l-am desfacut, observand doi copii, care eram noi. Deci, chiar ea a fost.

M-am intors spre casa cu zambetul pe buze ca am revazut-o si speram ca maine la scoala o voi vedea. Nu am realizat cand am intrat in casa, fiind  cu gandul doar la ea, dar vocea lui Nessie m-a adus cu picioarele inapoi pe Pamant:

-Edward, zambesti? De obicei cand iti amintea cineva de ea, tu erai trist mult timp.

-Jazz, fata de la mall era chiar ea, spun eu privindu-l pe blond, dupa le arat medalionul pe care i-l daruisem. Ei se uitau socati la medalion si pe fetele lor se citea speranta ca ea ne va oferi sansa sa ii explicam.

-Si buzele ei au ramas la fel de dulci, spun eu ca pe o completare.

-Ce? Ai sarutat-o? intreaba toti in cor, nu le-am raspuns si m-am dus in camera mea pregatindu-ma pentru somn.

Imediat ce mi-am pus capul pe perna si chipul ei mi-a aparut in vis.

 

Nessie pov

Privirea lui Edward mi-a rasuns la intrebare. Da o sarutase, de aceea era el asa fericit, iar noi doar l-am privit urcand la etaj.

-O sa o vedem maine la scoala, spun eu fericita.

-Nessie stii doar ca sunt doua scoli in oras si poate ea e la cealalta scoala, spune Jazz.

-Strica chef, spunem noi trei, iar el si-a dat ochii peste cap si a zis:

-Sau poate sunt realist.

Noi nu am mai zis nimic la comentariul lui si ne-am indreptat spre camerele noastre. Rose a stat cu mine, iar Jasper cu Emmet.

-Hey, Rose, de ce fratele tau e asa de pesimist? o intreb eu pe blonda.

-Nu am idee. Cred ca unul trebuia sa fie optimist si unul pesimist, spune ea radicand din umeri.

Ne-am schimbat in pijamale si am adormit imediat.

Leave a comment