Pilot(part 2)

Megan POV

Am intrat in camera lui Stefan cu un zambet urias pe fata. Dar zambetul a disparut cand am vazut ca nu era nimeni in camera. M-am bosumflat cand am vazut ca nu era nimeni si m-am ntors pentru a ma ciocni de Charlene.

-Nu este aici, i-am spus prietenei mele.

-Nu este, Charlene a spus surprinsa. Atunci de ce ne-a zis Zach ca el este aici?

-Nu stiu, am spus eu ridicand din umeri.

-Asta este ciudat, a spus ea in timp ce se incrunta.

-Oh! am exclamat amintindu-mi ceva. Nu este petrecerea de bine ati revenit la scoala, in seara asta?

-Oh, da, a spus Charlene. Dar nu este chiar noapte.

-Nu trebuie sa fi asa de nesuferita, m-am bosumflat.

Charlene a dat din cap la mine si eu m-am bosumflat inca o data.

-Trebuie sa mergem la petrecere, putem vorbi cu Stefan, acolo, a sugerat Charlene.

-Dar noi nu am mers niciodata acolo la scoala, am spus eu confuza.

-Ne vom strecura pur si simplu, a spsu Charlene.

-Oooh, strecurare! am tipat. Suna atat de amuzant.

Charlene si-a dat ochii peste cap, dar ea a zambit.

-OK! am spus batand din palme. Ce vom face pana atunci?

-Am puta sa mergem la The Grill, s-a oprit pentru un moment, dupa a zis: Dar nu putem vorbi cu nimeni.

-Dar de ce?

-Pentru ca, in mod evident, in cazul in care vorbim cu alte persoane,  atunci ne vor intreba chesti despre noi si ce ar trebui sa spunem? Ca venim dintr-o alta dimensiune si ca ne-am teleportat intr-un anumit mod in MysticFalls, care, apropo, nu  ar trebui sa existe, Charlene si-a dat ochii peste cap.

-Mmm, asta-i adevarat, am spus ganditoare. Sau putem sa stam in pensiune si sa il asteptam pe Stefan, am sugerat.

Charlene mi-a aruncat o privire care spunea ,,ca si cum ai vrea sa stai in casa toata ziua” si am fost de acord cu ea. Eu sunt o persoana careia nu ii place sa stea intr-un singur loc prea mult timp.

-Ai dreptate, am spus. Sa mergem la The Grill… si sa nu vorbim cu nimeni, am spus ultima parte pentru mine.

Charlene a dat din cap si cu asta, am parasit pensiunea(Zach nu era pe nicaieri) sin e-am indreptat spre The Grill(care parea sa ne ia ore).

 

Charlene POV

Am stat la The Grill pana a sosit momentul petrecerii de reintoarcere la scoala. Am reusit san e strecuram, fara sa fim observate(Slava Domnului!)

-Asta este grozav! a spus Megan in timp ce ne indreptam spre bar. Eu nu sunt o persoana careia ii place sa bea, dar am decis sa fac o exceptie.

Am luat o inghititura precauta de bere, dar am scuipat-o imediat, stropind un tip care trecea pe langa noi.

-Imi pare rau, mi-am cerut eu scuze, deschizandu-mi ochii(care erau inchisi cand am scuipat berea) si am vazut ca persoana stropita era Tyler Lockwood.

Tyler s-a incruntat la mine si dupa a trecut pe langa mine. In spatele meu, Megan incerca sa nu rada foarte tare.

-O buna metoda de a face o prima impresie, a spus Megan neputand sa se opreasca din ras.

-Nu este amuzant, Meg, ii spun eu incruntandu-ma si incrucisandu-mi bratele peste piept.

-Intr-un fel, Char, a spus Megan inca razand.

Incruntarea mea s-a adancit usor si am plecat fara sa ma uit in urma, ignorand felul in care mi-a spus.

Cateva minute mai tarziu, stateam rezemata de un copac cu o bere in mana(eram atat de suparata pe Megan incat am uitat sa o scuip). Megan a reusit sa ma gaseasca si avea cel mai mare zambet pe fata.

-Ghici de cine m-am ciocnit! a strigat ea, sarind in sus si in jos.

-De cine, Meg? am intrebat-o plictisita.

-Stefan Salvatore, a strigat ea.

-Mi-ar place daca ai inceta sa mai tipi in fata mea, i-am spus eu incruntandu-ma.

Megan era atat de incantata incat nu m-a auzit ce am auzit. Mi-am dat ochii peste cap si ea a continuat sa bolboroseasca despre cat de minunat a fost sa se ciocneasca de el. Ea s-a oprit si s-a uitat la mine cu o expresie pe care nu am inteles-o.

-A fost ata de ciudat, pentru ca el s-a uitat la mine asa cum s-a uitat la Elena in primul episode.

-Serios? mi-am ridicat o spranceana.

-Da, a spus ea.

-Asta-i interesant, nu am putut sa spun nimic altecava fata de ceea ce a spus ea. Ma intreb de ce s-a uitat asa la tine?

Megan a deschis gura ca sa raspunda, dar a fost intrerupta de un tipat. Ne-am uitat una la alta si am incercat sa gasim sursa acelui tipat. Erau multe personae care inconjurau ceva sau pe cineva. Eu si Megan am reusit sa trecem prin multime si sa vedem ce se intampla. Am oftat cand am vazut-o pe Vicki Donovan in bratele lui Jeremy Gilbert.

-Ce s-a intamplat? intreba Megan pe cineva de langa noi.

-Nu stiu, raspunde acea persoana radicand din umeri.

Am privit-o pe Megan si m-am apropiat de ea, soptindu-i:

-Damon.

 

Gura lui Megan a format un “o” si a dat din cap amintindu-si ca Damon a Muscat-o pe Vicki si a lasat-o in padure, iar Elene si Jeremy au gasit-o.

Agitatia s-a terminat , iar acum vine politia pentru a obtine raspunsuri, daca n-am vazut ceva. Stiam ce s-a intamplat, dar nu am spus nimic… Nu am vrut sa ii fac probleme lui Damon… chiar daca el este certat cu Stefan. In cele din urma am reusit sa parasim petrecerea si eram din nou in fata pensiunii. De data aceasta eu am ciocanit sic el care a raspuns nu a fost Zack, ci Stefan. Privirea lui a mers imediat pe Megan, care i-a zambit si apoi s-a uitat la mine si din nou la Megan, avand o expresie ciudata pe fata. M-am incruntat… de ce se holba asa la noi.

Megan a fost prima care a vorbit.

-Buna, Stefan, l-a salutat ea. Stiu ca nu ne cunosti dar trebuie sa vorbim.

Stefan si-a ridicat o spranceana, fiind confuz, si nu a trebuit sa o privesc pe Megan care avea o expresie visatoare pe fata. In liniste, el ne-a lasat sa intram. Am intrat in pensiune si el a inchis usa in urma noastra.

Capitol 17

Emma POV

Orele au trecut si repetitia la fel, iar eu si Edward ne indreptam spre casa, dar acum venea si el cu mine pentru ca am promis ceva si tot timpul ma tin de cuvant.

Tot drumul eu nu i-am vorbit, dar stiam ca el vroia sa spuna ceva. Cand am ajuns in fata casei am scos cheia, pentru a deschide usa si am intrat.

-Du-te in sufragerie ca vin imediat, ii spun eu, evitandu-i privirea.

M-am dus in bucatarie cu telefonul in mana si am inceput sa tastez un mesaj, pentru toti:

“E timpul ca sa se afle adevarul”, am apasat pe trimitere spre fiecare prieten de-al meu.

Am luat o sticla de suc din frigider si pahare, dar nu reuseam sa le iau pe toate, dar apare Edward in spatele meu si ma ajuta.

-Trebuia sa imi spui sa vin sa te ajut, imi spune el zambindu-mi. Zambetul lui superb.

-Mda, ai dreptate, ii raspund, evitandu-i privirea, dupa ce am dus sucul in sufragerie m-am dus si am luat cinci castroane si cateva pungi de chipsuri, intorcandu-ma in camera pentru a le pune langa suc si pahare. L-am vazut pe Edward cum se uita la cateva fotografii cu noi, de cand eram prieteni si m-am dus in spatele lui sa vad ce fotografie privea cu atata atentie, dar cand am vazut-o am zambit, amintindu-mi de acea zi.

-Mai tii minte ca am fost toti pedepsiti dupa farsa asta? il intreb eu privind acea amintire placuta.

-Da si mai stiu ca a fost vina lui Emmet, imi raspunde el, chicotind.

-Ai dreptate. Mi-e dor de acele momente, spun eu vrand sa ma indrept spre canapea, dar el ma prinde de mana si ma trage in bratele lui. Ce dor mi-a fost de aceasta senzatie.

-Si mie. Te rog, Emma, ofera-ne o sansa, imi spune el cu o privire plina de durere.

-Nu pot, pur si simplu, nu pot. Daca m-ati fi sunat acum trei ani, acum totul ar fi fost altfel, spun eu, inca aflandu-ma in bratele lui.

-Ne pare atat de rau, Emma, ca am fost niste prosti si i-am crezut pe James si Victoria, spune el sarutandu-ma pe frunte, iar in locul acela am simtit mii de socuri electrice. Am mai stat cateva minute asa, pana cand am auzit soneria, iar atunci m-am departat de el si m-am dus sa deschid. Acolo i-am vazut pe toti, chiar pe cineva in plus.

-Bella imi pare rau, dar Royce nu are ce cauta in casa mea, ii spun eu privind-o pe Rose care era foarte palida din cauza acelei persoane.

-Dar Emma… a vrut Damon sa spuna ceva, dar eu l-am interupt:

-Damon, am acceptat sa vina la plaja, dar la mine in casa nu o sa il accept niciodata. Priveste-o pe Rosalie cum arata din cauza lui.

-Nu imi spune Emma ca nu ti-a fost dor de mine, spune el pe o voce pitigaiata.

-Royce, dispari, spune Edward furios punandu-se in fata mea.

-Cullen, stai departe de varul meu, spune Bella furioasa.

-Swan, nu vezi ce le face prezenta lui Royce Emmei, lui Rose si Nessie? intreaba el furios.

-Imi pare rau Bella, dar nu pot sa accept ca el sa intre in casa mea, ii spun eu privind-o in ochii.

-Imi pare rau Royce, dar nu este casa mea, spune Bell, privindu-si varul trista.

-Nu este nimic verisoara, dar o sa ne distram sambata pe plaja, spune el indreptandu-si privirea spre mine, Rose si Nessie, care erau in spatele meu, iar eu i-am inchis usa in fata si ne-am indreptat toti spre sufragerie, unde fiecare s-a asezat unde a vrut, ba pe jos, ba pe canapea sau fotolii.

-Deci, cine incepe sa povesteasca? intreb eu, privindu-l pe Damon.

-As zice, ca tu sa incepi, imi raspunde el, evitandu-mi privirea.

-Bine, ii raspund eu. Dupa o petrecere s-a terminat totul. Ei au crezut alte persoane. Edward a crezut o nemernica. Ea i-a spus ca ma vazuse in seara aceea sarutandu-ma cu fratele ei, dar ca totul sa se complice si nemernicul ala a spus acelasi lucru. In ziua de dupa petrecere m-am dus singura la scoala pentru ca cei cinci plecasera inainte, iar eu cand am ajuns in curtea scolii, unde am vazut o imagine pe care mi-as dori sa o pot sterge din mine: Edward sarutandu-se cu acea nemernica, dar ca totul sa devina si mai rau au aparut si ceilalti pentru a ma jigni si a-mi spune ca nu le-am meritat niciodata increderea. Eu nu mai stiam ce sa fac deoarece eram lovita de cei la care tineam. Nu mai rezistasem si am fugit in scoala, indreptandu-ma spre sala de teautru, unde stiam ca nu era nimeni dimineata si eu puteam sa stau sa plang cat vreau fara sa fiu deranjat. Doar cand s-a sunat de intrare eu plecasem de acolo, dar nu inainte sa trec pe la baie si sa fac tot posibilul sa nu arat ca am plans si m-am indreptat spre prima ora pe care o aveam chiar cu Edward. Ma asezasem in aceeasi banca in care stateam din todeauna, dar el nici nu ma privea si era chiar bine ca nu o facea ca as fi inceput sa plang in timpul orei, dar tot nu reuseam sa ma concentrez, iar profesorul ma observase ca nu eram chiar bine si m-a trimis acasa.In ultimele doua saptamani de scoala, eu eram si mai distrusa pentru ca acea nemernica statea fix langa Edward si restul ma priveau foarte urat si in momentele in care imi vorbeau, mai mult ma jigneau. Dupa ce s-a terminat anul scolar, parintii mei ma anuntau ca trebuie sa ne mutam din Chicago, din cauza unor probleme, iar eu am fost mai mult decat fericita ca plecam si nu ii mai vedeam. Cand am ajuns in Los Angeles eram la fel de trista ca atunci cand am plecat, iar verisoara mea, Lorelay, incerca sa faca totul sa ma inveseleasca, dar nu reusea. Pana intr-o zi cand ea cedase si incepuse sa imi spuna ca nu trebuie sa sufar din cauza unor persoane care nu isi cred prieteni de o viata, dar cred niste persoane demne de dispret si de aici noi ne-am certat pana cand am cedat si am acceptat sa fac tot ce spune ea ca sa ma faca sa uit de ei. Si de aici a inceput cariera mea de model pentru ca Lore m-a dus la un casting si am fost acceptata aproape imediat. Cu toate acele prezentari mintea mea era prea ocupata, ca sa ma mai gandesc la ei si asa eu, treptat, imi reveneam. Iar de la inceputul noului an scolar sunt sigura ca voi stiti povestea, spun eu indreptandu-mi privirea spre prietenii mei din Los Angeles, iar au dat din cap.

-Nu-mi vine sa cred ce ati facut, spune Damon socat.

-Am mai spus-o Damon, noi regretam ceea ce am facut, dar noi nu mai avem nimic de adaugat pentru ca totul este adevarat, raspunde Edward privindu-ma trist.

-Am mai spus-o nu mai pot sa va iert. Edward noi am fost prieteni dintotdeauna si niste nimeni ne-au distrus prietenia, ii spun eu lasandu-mi capul in jos incercand sa imi ascund lacrimile.

-Dar, Emma, noi regretam tot ce am facut. Nu poti sa treci odata peste? tipa Rosalie la mine.

-Rosalie, tu stii cum m-am simtit cand l-am vazut pe Edward sarutandu-se cu aia sau sa va aud voua cuvintele acelea? Ma distrugeau usor, tip si eu la ea.

-Emma, te rog, sa incetezi, imi spune Emmet.

-De ce? Va doare adevarul? Va doare cand va spun cat de mult am suferit pentru ca cel pe care il iubeam si cei pe care ii consideram fratii si surorile mele ma injunghiau pe la spate? ii intreb eu uitandu-ma urat la eu.

-Dar nici tu nu stii ca si noi am suferit din cauza a ceea ce am facut. Tu nu stii ca Edward, de fiecare data cand i se amintea de tine, se departa de noi, imi spune Nessie privindu-ma.

-As spune ca meritati toata suferinta, dar nu sunt atat de rea incat sa va doresc raul. Poate tu o sa spui din nou ca sunt o prefacuta, din cauza faptului ca sunt model, ii spun eu amintindu-i de cuvintele spuse cu o zi inainte.

-Nu va mai certati, spune Elena privindu-ne trista. Acum e randul lui Damon si al lui Kathy.

-Ai dreptate, ii spun eu, indreptandu-mi privirea spre el.

-Ce s-a intamplat intre mine si Katherine? Va intrebati toti. Ea mi-a demonstrate in cel mai urat mod ca nu ma mai iubeste, adica ea era in bratele lui Klaus si se sarutau fara sa se simta prost ca isi distrug unul dintre prieteni, spune el ridicandu-se si plecand din camera.

-Damon, striga Kathy, vrand sa se duca dupa el, dar eu ii fac semn sa se aseze la loc si ma ridic eu luandu-ma dupa el, stiind sigur unde se va duce.

Am iesit pe usa din spate, l-am vazut pe Damon pe balansoar si privea apusul, eu m-am apropiat de el si l-am vazut plangand. Eu eram putin socata, avand in vedere ca nu l-am vazut niciodata plangand.

 

DamonPOV

Povestea Emmei a fost chiar trista, nu imi vine sa  cred ca ei au putut sa ii faca asa ceva. Acum stateam pe balansoarul din spatele casei Emmei, lasandu-mi lacrimile libere, din cauza tradarii celor doi, dar si din cauza povestii Emmei.

-Stii, nu imi vine sa cred ca pe marele Damon Salvatore il vad plangand, aud vocea Emmei putin amuzata, iar eu imi indrept privirea spre fata ei, care era plina de lacrimii, iar ultimele raze ale soarelui se jucau pe fata eu si o faceau mai frumoasa ca de obicei.

-Stii ca de multe ori imposibilul devine posibil, ii raspund eu incercand sa zambesc, dar nu reusesc. Ea s-a aezat langa mine privind si ea fascinata frumusetea ce o picta ultimele raze de soare.

-Da, ai dreptate. Oricum, stiu ceea ce simti, imi spune ea continuand sa priveasca apusul.

-Se vede in ochii tai ca stii, ii raspund eu intorcandu-i fata spre mine si privind-o in ochii.

-Stii cum se spune: Ochii sunt oglinda sufletului, imi raspunde ea, lasandu-si alte lacrimi libere, iar eu nu am putut rezista sa o vad asa si am tras-o in bratele mele ca sa ii arat ca sunt alaturi de ea, iar ea nu a ezitat si mi-a raspuns la imbratisare.

Am stat acolo o vreme, dupa care m-am gandit sa o intreb ceva.

-Emma, tu cum ai reusit sa treci peste tot ce ti-au facut ei?

-Damon, m-ai crede daca ti-as spune ca nu am trecut de acest lucru? ma intreaba ea, incercand sa imi zambeasca, dar nu reuseste.

-Stii, as vrea sa spun ca nu te cred, dar acum ai demonstrat opusul. Ca tu nu esti acea fata puternica ce nu poate fii doborata, tu esti o fata fragila, care poate fi distrusa intr-o secunda, ii spun eu strangand-o si mai tare in brate.

Ea nu mi-a raspuns doar a ramas privind in zare.

Am mai ramas o vreme acolo pana acand am observat ca ea incepuse sa tremure de frig.

-Sa mergem, ii spun eu tragand-o dupa mine, iar ea nu mi-a raspuns.

Cand am ajuns inauntru i-am observat pe toti cum ne privesc ciudat si atunci mi-a dat seama ca inca o tinem de mana, ea cand si-a dat seama si-a tras mana din a mea.

 

Emma POV

Cand am intrat in casa privirile tuturor erau atintite asupra mea si a lui Damon si nu imi dadeam seama de ce. Atunci am vazut ca el inca ma tinea de mana, iar atunci cand mi-am dat seama i-am dat drumul la mana si m-am indreptat spre un fotoliu,iar Damon s-a asezat pe jos langa Stefan si Alec.

Am inceput sa vorbim si sa ne distram, dar tensiunea era prezenta inca intre noi toti.

-Emma, imi aud numele rostit de Edward, iar eu imi indrept privirea spre el, ca sa aflu ce vrea.

-Ai vrea te rog sa nu iti mai pierzi colierul? imi zice cu acel zambet al lui superb.

-O sa incerc, ii raspund eu, ridicandu-ma de pe fotoliu ca sa ma duc sa iau colierul de la el.

-Ai vrea sa ti-l pun eu? ma intreaba el, iar eu ma intorc in asa fel incat el sa poata sa imi puna colierul.

-Mersi, ii spun eu in timp ce ma intorceam la fotoliu. Ce ati zice daca ne-am uita la un film?

-O idee minunata, spun toti in cor. Dar la ce film?

-Fiind in casa Emmei, ea trebuie sa aleaga, spune Damon zambindu-mi, iar eu ii raspund.

-Ma duc sus, ca acolo am filmele, le spun eu si ma ridic de pe fotoliu indreptandu-ma spre scari si urcand in camera mea.

Cand am intrat in camera am simtit din nou prezenta unei persoane si cand mi-am intors capul la fereastra am inghetat din cauza socului, era cineva care semana perfect cu mama, dar nu e posibil ca ea e moarta.

-Scumpa mea fiica, aparati prieteni si pe tine, spune acea persoana si a disparut. Mi-am scuturat capul si m-am indreptat spre dulapul unde aveam toate DVD-urile mele cu gandul inca la acea aparitie. Poate mama a reusit sa faca ceva ca sa ia legatura cu mine si imi dau seama de ce m-a avertizat, avand in vedere ca Dante si Royce sunt in preajma, iar “tata” incepe sa isi recapete puterea. Dupa cateva cautari, am ales filmul “Fallen”, un film foarte frumos, cu un actor in rolul principal dragut.

Cand am coborat i-am auzit pe Damon si Edward certandu-se.

-Damon, sa nu te mai apropii de ea, ii spune Edward furios.

-Eu si ea suntem prieteni foarte buni si voi sta pe langa ea cat timp va dori ea si cand imi va spune sa plec o sa plec. Si apropo, eu nu am distrus-o, termina Damon privindu-l urat pe Edward, iar cel din urma a vrut sa il atace, dar eu am intrat intre ei.

-Incetati, le spun eu, iar atunci Edward se indeparteaza. Ce este cu voi? Daca as fi lipsit mai mult, voi doi ce ati fi facut?

-Eu nu am facut nimic, Edward a inceput sa ma ameninte sa nu mai stau in preajma ta, spune Damon.

-Edward, eu m-am saturat. Voi cinci m-ati distrus si dupa trei ani veniti sa imi spuneti ca va pare rau, dar de ce nu ati venit in urma cu trei anis a imi spuneti ceva? De ce m-ati lasat pe mine sa ma indepartez de voi? De ce nu ati facut nimic sa nu se intample toate astea? ii intreb eu luptandu-ma cu lacrimile.

-Emma, spune Nessie apropiindu-se de mine, dar eu m-am indepartat de ea si am zis:

-Voi cinci sa nu va mai apropiati niciodata de mine. Va urasc. Ce nu intelegeti?

Toti ma priveau socati de iesirea mea, dar faceam toate astea ca eu sa ii indepartez pe ei de mine, ca sa ii protejez de “minunatul meu tata” si marionetele lui. Adevarul e ca urasc sa le spun toate aceste cuvinte, dar trebuie. Cei cinci aveau privirile pline de durere, din cauza a tot ce am spus, mi-am mutat privirea de pe ei ca sa nu mai vad suferinta pe care o provoc.

 

Edward POV

Nu imi vine sa cred ca nu voi mai avea sansa sa o fac pe ea sa ne ierte, iar eu nu mai vroiam sa o fac sa sufere asa ca m-am ridicat si m-am indreptat spre biblioteca, unde erau tablourile cu noi.

-Emma, daca ne-ai uri, nu mai aveai toate aceste tablouri cu noi, de ce le mai tii unde le poti vedea si sa iti amintesti de tot ce ti-am facut noi? Stii ce cred eu? am privit-o si ea a dat din cap in semn ca nu stie, iar eu am continuat: Inseamna ca tu mai tii la noi, inseamna ca tu ai mintit cand ai spus ca ne urasti.

-Stii de ce le tin acolo? Le tin ca sa imi amintesc ca odata am avut incredere nelimitata in voi si ca va iubeam foarte mult. Vreau sa imi amintesc de acele zile si imi doresc ca trecutul sa distruga prezentul acesta oribil si sa fim ce am fost odata, dar voi nu ati facut ca toate momentele acelea sa continue, ati lasat ca totul sa fie distrus. Sper ca sunteti fericiti, spune ea lasandu-si lacrimile sa ii curga pe obraji.

O priveam cu durere si imi dadeam seama ca nu stiam ce sa fac sa o readuc in viata mea, sa o fac sa imi spuna ca ma iubeste, dar nu voi renunta.

-Vreau sa fiu singura, spune ea cu lacrimile curgandu-i in continuare pe obraji.

-Inteleg ceea ce simti, ii spune Damon ducandu-se langa ea si imbratisand-o, dar ea nu il respinge, ramane putin si dupa se indeparteaza de el.

-Mersi, Damon, ii spune ea privindu-l si pleaca din camera.

Am stat toti cateva clipe privind locul unde era Emma si dupa am hotarat sa plecam si noi ca sa nu o deranjam, avand in vedere ca eu am facut-o atat de mult sa sufere.

Cand am ajuns acasa, m-am dus direct in camera mea, lasandu-mi in urma fratii, care sufereau si ei.

 

Emma POV

Stiam ca au plecat si ii multumesc mult lui Damon ca incearca sa ma faca sa ma simt bine. Dupa putin timp ii sun pe fratii Michaelson pentru ca aveam ceva de discutat cu ei, in mod special cu Klaus. Persoana care mi-a raspuns a fost Kol:

-Da, printesa, ce se intampla?

-As vrea ca toti sa veniti la mine acum, spun eu pe un ton autoritar.

-Sigur, o sa fim acolo in cateva minute, spune el si inchide.

 

Klaus POV

Cand ne-a spus Kol ca printesa vrea sa ne vada mi-am dat seama din ce cauza. Urasc sa o supar pe printesa, avand in vedere ca si ea sufera din cauza fratilor Cullen si Hale.

Am ajuns in doar cinci minute acasa la printesa si ea ne-a invitat in sufragerie, iar noi ne-am asezat pe canapea, iar ea se plimba prin fata noastra fara sa zica nimic cateva minute.

-Klaus, nu imi vine sa cred ce ai facut. Tu iti dai seama cat veti suferi amandoi cand noi ne vom intoarce in ocean? Iti dai seama? ma intreaba ea oprindu-se in fata mea si privindu-ma dezamagita.

-Imi pare rau, spun eu lasandu-mi capul in jos.

-Klaus, mai stii povestea bunicului meu? ma intreaba ea, iar eu dau din cap, stiind la ce se referea.

-Si stii ca amandoi au suferit. Stii ca amandoi au murit din cauza suferintei, imi spune ea, iar eu am dat din cap, evitandu-i privirea, fiindu-mi prea rusine de ceea ce am facut.

-Dar, printesa, si tu esti indragostita de Edward, deci vei suferi cand vom pleca, spune Beckha.

-Stiti prea bine ca in momentul in care eu voi urca pe tron toate sentimentele mele vor fi anulate, deci eu nu imi voi aminti de iubirea pe care i-o port lui Edward, dar Klaus, Kathy si Damon vor suferi, spune ea din nou si nou toti dam din cap, stiind ca ea se va schimba total cand ne vom reintoarce.

-Klaus, eu nu stiu ce as putea sa fac sa nu suferiti, spune plina de durere.

-Nu ai putea sa le stergi memoria? intreaba Kol.

-Kol, stii cata energie imi ia sa sterg memoria doar unei persoane, dar cum toti stiu ceea ce s-a intamplat sunt sigura ca eu nu voi ma rezista, spune ea inca gandinsu-se la ce sa faca.

-Scuze, am uitat, spune fratele meu lasandu-si capul in jos.

-Mai bine v-ati duce acasa sa va odihniti, ne spune ea privindu-ne pe rand.

-Sigur, printesa. Noapte buna, spunem noi si ne ridicam sa plecam.

-Multumesc, la fel, ne raspunde ea incercand sa zambeasca.

Capitol 16

Royce POV

In sfarsit am aflat cine este printesa sirenelor, dar la Emma nu ma asteptam sa fie chiar fiica Stapanului, dar m-am convins ca ea e pentru ca i-am vazut acel colier.

Am luat telefonul si l-am sunat pe Dante. Dupa trei bipuri el mi-a raspuns.

-Ce vrei,Royce? ma intreaba plictisit.

-Dante, Dante, ghici peste cine am dat? il intreb eu, cu un ranjet pe fata.

-Stii ca urasc jocul asta idiot. Spune odata si gata, imi spune el, acum putin enervat.

-Am intalnit-o pe fiica Stapanului, dar am gasit-o si pe printesa pierduta a sirenelor, ii raspund eu.

-Cine sunt cele doua fete? ma intreaba el.

-Pe fiica Stapanului o cunoastem bine, este Emma. Iar printesa este Bella, verisoara mea, termin eu sa ii explic. Ce o sa ne distram sambata cand o sa ne ducem la plaja cu Bella si prietenii ei.

-Incredibil, spune el socat, nebagand in seama ultimul lucru spus.

-Da, am auzit-o pe Emma explicandu-i Bellei ceva despre ea, adica citez:,, nici eu nu pot sa raspund la aceasta intrebare”, am spus eu imitand tonul superior al Emmei.

-Deci nu isi da seama de puterea uriasa pe care o are de la Stapan, concluzioneaza el.

-Asa se pare. O sa o revezi si tu sambata la plaja, ii spun eu.

-Bine. Pa, Royce, spune el inchizandu-mi.

 

Emma POV

Nu am vrut ca ei sa imi vada lacrimile si cat de mult m-au ranit cuvintele lui Nessie. Cand voi ajunge acasa voi putea sa imi las lacrimile libere, nu mai vreau sa fiu slaba in fata lor, asa cum am fost odata.

Cand am ajuns acasa, am vrut sa urc la mine in camera, dar ceva m-a facut sa ma opresc si sa ma duc in sufragerie, unde am vazut spiritul unei persoane pe care o uram.

-Ce cauti aici? il intreb eu, in timp ce furia imi curgea prin vene.

-Asa iti intampini tatal, draga mea, spune el zambindu-mi.

-Tu nu ai fost, nu esti si nu vei fi niciodata tatal meu, nenorocitule. Tu ai ucis-o pe mama, tu mi-ai luat toata fericirea, iar acum ma intrebi daca asa te intampin. Nu vreau sa te vad, vreau sa dispari odata din viata mea, vreau sa ma lasi, tip eu furioasa, luptandu-ma cu lacrimile.

-Vrei sa plangi, draga mea fiica? Vrei sa te descarci? Vrei sa fii considerata un om? Vrei sa fi ca prieteni tai? Nu poti si nu vei putea sa fi niciodata asa, pentru ca tu ai o parte din mine si stii ca intr-o zi vei fi ca mine, spune el privindu-ma cu superioritate.

-Nu voi fi niciodata ca tine, ii spun eu furioasa.

-Stii ca in momentul asta in care vorbim Royce si Dante iti ataca minunatii tai prieteni, adica pe fratii Cullen si Hale? ma intreaba el cu o voce superioara, iar eu nu mai stiam ce sa fac.

La cat de furioasa eram nu am mai reusit sa ma controlez si am luat adevarata mea forma, iar cu toata viteza mea am ajuns in fata casei familiei Cullen, unde peisajul m-a ingrozit, totul era ars, iar tipetele lor ma faceau sa ma simt slaba.

Am urmat tipetele si am ajuns intr-o camera unde i-am vazut pe cei doi nenorociti cum ii torturau.

-Opriti-va acum! spun eu pe un ton superior.

 

Edward POV

Acea voce i-a oprit pe cei doi demoni sa ne mai tortureze, iar eu mi-am indreptat privirea spre sursa si in usa statea un inger. Parul ei lung si de un negru albastrui parea sa fie o pelerine ce ii atingeau umerii fragili, ochii ei albastri erau in contrast cu fragilitatea trupului ei, iar pe ea avea o rochie lunga si alba si in spate avea o pereche de aripi albe care luminau camera.

-Se pare ca Stapanul te-a anuntat sa vii sa ii salvezi pe acesti nimeni, spune unul dintre cei doi demoni.

-Voi sunteti niste nimeni, nu ei, ei nu au facut niciun rau nimanui, spune acel inger  privindu-i cu ura.

Ei au atacat-o, dar a fost mult mai rapida si i-a prins intr-o minge de apa care se strangea din ce in ce mai mult in jurul celor doi, iar tipetele lor erau neplacute.

-Printesa, te rugam nu ne omari, spune celalalt.

-De ce sa va las in viata, sa luati alte vieti nevinovate? spune ea pe un ton superior.

-Vrei sa devii ceea ce este Stapanul? Sa lasi ura sa te controleze? intreaba celalalt, iar ea le-a dat drumul.

-Daca mai apareti aici va promit ca va distrug, iar Stapanul vostru va muri alaturi de voi, spune ea.

-Iti multumim, printesa, spun amandoi si au disparut.

-Sunteti bine? ne intreaba pe o voce blanda si se apropie de noi.

-C…ce s..s-a in…intamplat? intreaba tata speriat, niciodata nu l-am vazut asa.

-O poveste care tine mai mult de basmele de adormit copiii, spune ea zambindu-ne, iar in acel moment in loc de chipul acelui inger a aparut chipul Emmei, iar eu nu m-am putut stapani si am zis:

-Emma.

-Cred ca ma confunzi, iar acest soc este sigur cauza, imi spune ea atingandu-mi fata.

-Scuze, dar semeni foarte mult cu o fata pe care o iubesc, ii spun eu in timp ce ii atingeam mana de pe obraz.

-Imi pare rau ca iti amintesc de ea, imi spune ea tragandu-si mana. Dar voi nu trebuie sa stiti de toate astea, spune acum pe un ton serios.

-Ce vrei sa spui? intreaba Rose, privind-o.

-Trebuie sa va sterg aceasta amintire, trebuie sa uitati. Cei care stiu, vor muri, iar eu nu mai vreau sa moara oameni nevinovati, spune ea cu o voce trista.

-Nu vrem sa te uitam, spune Emmet in timp ce se ridica, indreptandu-se spre ea, iar noi ii urmam exemplul.

-Imi pare rau, acestea sunt regulile, spune ea si in acel moment o lumina alba ne-a inconjurat si am cazut, dar nu inainte sa ii aud vocea Emmei:

-Va iubesc, dar nu vreau sa muriti.

A doua zi de dimineata m-am trezit in patul meu si priveam in jur ca si cum uitam ceva si nu stiam ce.

Am coborat in bucatarie, unde era stransa toata familia, alaturi de Jazz si Rose.

-Buna dimineata, le spun eu.

-Buna Edward, imi raspund toti.

-Am senzatia ca uit ceva, spune Nessie,privindu-ma.

-Si eu, dar nu stiu ce s-a intamplat, spun eu in timp ce privirea mi-a cazut pe un colier care imi era foarte cunoscut, m-am dus si l-am ridicat. Era chiar colierul Emmei.

-Ce cauta aici, stiu ca i-l dadusem inapoi, spun eu confuz.

-Cred ca l-a scapat ieri cand a venit la voi, spune mama.

-Cand a venit la piscina il avea la gat, spune Jazz, iar noi am dat din cap.

-Poate cand a plecat, spune tata, uitandu-se la mine.

-Poate ai dreptate, tata, spun eu si ma asez la masa ca sa mananc.

 

Emma POV

Din nou am pierdut colierul de la Edward, cred ca e vreun semn, cred ca inseamna ca trebuie sa le spun ca i-am iertat, dar deocamdata nu le pot spune nimic. I-am pus deja intr-un pericol imens din cauza celui pe care trebuie sa il numesc tata.

Dupa transformarea Bellei le voi spune ca i-am iertat, pana atunci trebuie sa ma comport ca pana acum.

-Emma, din nou ti-ai pierdut colierul de la Edward? ma readuce la realitate Kathy.

-Asa se pare, spun eu, dandu-mi ochii peste cap.

-Iti spun eu, asta e un semn. Trebuie sa ii ierti Emma, ca vad cat de mult suferi si tu, dar si ei, spune Elena.

-Nu stiu ce sa fac Ely, mi-e teama ca ma vor rani din nou, spun eu, dar adevarul era altul, mi-era teama sa nu ii ranesc eu.

-Emma, sa stii ca ei nu vor mai repeta aceeasi greseala, spune din nou Elena.

-Bine, fetelor, sa mergem ca o sa intarziem, spune Kathy.

-Sa mergem, spun eu si Ele in cor.

Cand am coborat, i-am vazut pe Damon si Stefan asteptandu-ne.

-Si uite cum incep dulcegariile, spun eu dandu-mi ochii peste cap, dar Kathy si Damon  nici nu se priveau in timp ce eu, Elena si Stefan ii priveam socati.

-Ce se intampla? intrebam noi in cor.

-Ce se intampla? Intreabati-o pe Katherine, ca sa aflati, spune Damon furios, iar eu nu imi amintesc sa il fi vazut  furios vreodata.

-Ce se intampla? intreb din nou privind-o pe Kathy, iar ea si-a lasat capul in jos.

-Kath, ce se intampla? intreaba si Elena surprinsa de atitudinea surorii ei, dar ea nu ne raspunde si incepe sa fuga in directia opus.

-Damon, ce se intampla intre voi? il intreb eu punandu-ma in fata lui.

-Sa mergem ca intarziem, spune el trecand pe langa mine, ignorandu-mi intrebarea.

Am plecat spre scoala, cu mii de intrebari invartindu-se in mintea mea. Urasc sa nu stiu ce se intampla cu prietenii mei.

Cand am ajuns in curtea scolii am vazut privirea furioasa a lui Damon indreptata spre Klaus. Deci si el face parte din tot acest secret. O sa aflu eu ce se intampla aici, ca de nu pe mine nu ma cheama Emma Black.

-Hey, ce faceti? ii intreb eu si am observat privirea lui Edward pe mine, ca de obicei.

-Bine, voi ce faceti? Ce este cu Damon? intreaba Bella privindu-l confuza.

-Sa ma impusti daca stiu, ii raspund eu, dandu-mi ochii peste cap.

-Si Emma Sacaitoarea Black a inceput din nou sa faca glume de doi bani, spune Damon privindu-ma nervos.

-Damon, ne spui ce s-a intamplat intre tine si Katherine? il intreb eu punandu-ma in fata lui.

 

Damon POV

Acum este momentul sa aflu ce ascunde Emma si fratii Cullen si Hale.

-Daca o sa ne spui si tu ce s-a intamplat intre tine si ei? ii spun eu aratand spre cei cinci care stateau chiar in spatele Emmei. Atunci am citit in ochii ei o urma de durere. Ma doare sa ii fac asta,pentru ca imi este ca o sora, dar trebuie sa aflu ce ascunde, avand in vedere ca am incercat sa aflu ceva de la Edward, dar am dat gresi, dar stiu ca ea se va da batuta si imi va raspunde la aceste intrebari.

-Nimic, nu s-a intamplat nimic, spune ea furioasa.

-Cum sa nu se intample nimic Emma? Tu nu vezi privirea lui Edward plina de durere si iubire de fiecare data cand se uita la tine? La admiratia lui Nessie si Rose? Sau la dorul din ochii lui Jasper si Emmet? Iar tu, de fiecare data cand esti langa ei, nu te simti in largul tau?  Emma, tu esti cumva oarba, de nu vezi toate astea? o intreb eu furios, apropiindu-ma de ea.

-Ce nu intelegi, Damon, ca nu s-a intamplat nimic? ma intreaba ea privindu-ma in ochii, iar eu am putut citi in ochii ei multa durere, cand am spus toate acele lucruri in legatura cu ei.

-Emma, de cele mai multe ori, reusesti sa iti ascunzi sentimentele de noi, dar in acest moment nu reusesti sa iti ascunzi durerea de niciunul dintre noi, ii spun eu privind-o cu superioritate.

-Tu nu stii nimic, Damon. Esti doar un prost care se da psiholog in fata mea, imi spune ea furioasa si pleaca de langa noi toti.

-Damon, ai exagerat, iar Emma are perfecta dreptate. Esti un prost, imi spune Elena si ma loveste peste umar.

-Elena, nu imi spune ca nu vezi nimic din ceea ce am spus? o intreb eu furios.

-Incetati! striga Stefan. Daca Emma nu vrea sa vorbeasca despre ce se intampla, inseamna ca e ceva grav, spune el si isi indreapta privirea spre fratii Cullen si Hale.

-Ce s-a intamplat, de Emma se comporta asa cu voi? ii intreb eu.

-E doar vina noastra. Am fost niste prosti si am crezut pe cine nu trebuie, imi raspunde Nessie la intrebare, privind in directia in care a plecat Emma.

-Dar ce ati facut? intreaba Miriam, venind in fatal or.

-Sigur ceva stupid, specific tie, Edward, spune Bella privindu-l urat.

-Taci, Swan. Ca tu nu stii ce simt pentru fata asta, nu stii ca regret tot ce am facut, ii spune el si pleaca de langa noi.

-Sa mergem la ore, ca poate pana la urma incepeti sa va si bateti, spune spiridusul de Alice.

-Ai dreptate, sa mergem, raspundem noi in cor.

Prima ora am geografie, deci am ora cu Emma. O sa incerc sa o fac sa nu mai fie suparata pe mine, dar am facut asta ca sa ii arat ca poate avea incredere in noi, prietenii ei. Cand am ajuns in clasa, am vazut-o pe Emma in alta banca, iar in locul ei statea un baiat pe care nu prea il cunosteam.

M-am asezat in banca fara sa spun nimic si o priveam pe Emma in continuare, dorindu-mi sa pot face ceva ca sa o fac sa imi vorbeasca.

Ora a trecut si am vazut-o iesind prima din clasa si am incercat sa o prind, dar nu am reusit, cand cineva ma atinge pe umar, ma intorc si o vad pe ea privind in alta parte.

-Ai dreptate, Damon. Nu mai trebuie sa ascund asta, dar mi-e greu sa vorbesc despre ce s-a intamplat atunci, dar voi incerca. Sa veniti dupa repetitii la mine, toti si va voi spune, imi zice si trece pe langa mine.

Orele au trecut si la pauza de pranz stateam toti in acelasi loc, dar de data asta nu prea vorbeam sau glumeam, era liniste.

-Azi dupa ce termin eu si Edward repetitiile sa veniti la mine, sa va spun ceva, iar atunci Damon sa spui si tu ce se intampla, imi spune ea privindu-ma cu superioritate.

-Emma, te rog, las-o balta, nu trebuie sa suferi din nou, spune Katherine.

-Nu, Kathy, trebuie. Oricum, mai devreme sau mai tarziu tot se afla, spune ea privind in jos. O sa va trimit eu mesaj cand ajung acasa, bine?

-Bine, spunem noi.

Pilot(part. 1)

Charlene POV

-Oh! Capul meu…

M-am ridicat si mi-am frecat ceafa, tresarind din cauza durerii cand am facut-o. M-am uita in jur sa vad unde sunt. Eram in mijlocul unui drum, in mijlocul pustietatii. Deodata mi-am amintit de Megan.

-Megan! am exclamat, ridicandu-ma.

Ea era in in picioare in fata unui semn. M-am dus la prietena mea si mi-am pus man ape umarul ei.

-Megan? am intrebat.

Cu un deget care tremura, Megan a aratat spre semn. Confuzia mi-a travesat fata si am ramas cu gura cascata cand am citit ce era scris pe semn.

“Bun venit in Mystic Falls”

-Nu se poate, am spus socata. Nu se poate sa fim in MysticFalls!

Megan a inghitit un nod din gat si in cele din urma si-a intors privirea spre mine.

-Atunci cum explici asta? a tipat ea, dupa a inceput sa se hiperventileze.

-Calmeaza-te! am exclamat, punandu-mi mainile pe umerii ei si am inceput sa o scutur. Trebuie sa existe o explicatie rezonabila.

Megan si-a inchis ochii si a respirat adanc, incet ea s-a calmat.

-Mai bine, am spus.

Megan a dat din cap.

-Da… Sunt bine, mi-a spus. Nu are niciun sens… de ce suntem aici?

-Nu stiu,  am admis. Am dat din cap. Nu stiu cum am ajuns in lumea The Vampires Diaries, cred ca acesta este un vis nebunesc.

-Ai dreptate, a spus Megan in timp ce a tras aer adanc in piept. Bine, ce iti amintesti?

-Imi amintesc ca incercam sa repar DVD-ul acasa, dar tot nu am reusit asa ca am inceput sa il lovesc, dupa a explodat si camera s-a umplut de fum, am incercat sa imi amintesc tot ce s-a intamplat, dar nu a mai fost nimic, asa ca i-am spus lui Megan. Si asta e tot ce imi amintesc.

-Asta e ce imi amintesc si eu, a spus Megan in timp ce se incrunta. Dintr-o data ea a zambit si s-a aplecat spre mine cu o privire emotionata. Daca suntem cu adevarat in MysticFalls… ar trebui sa profitam… hai sa mergem la PENSIUNE! A strigat ea ultimul cuvant incat m-a facut sa imi acopar urechile.

-Asta este o idee proasta Meg, i-am spus. Noi nici macar nu stim in ce interval suntem… si pe langa asta, chiar daca ne-am duce, cum vom explica cine suntem?

Megan a ridicat din umeri.

-Nu stiu… Cred ca ar trebui sa ascultam… si probabil Stefan ne-ar lasa sa stam… este asa de dragut, ofteaza visatoare.

Mi-am scuturat capul. Megan si obsesia ei pentru Stefan Salvatore… Apoi mi-am amintit de obsesia mea pentru Damon Salvatore. Mi-am dat seama de ceva… daca suntem chiar in MysticFalls… as putea sa il intalnesc in sfarsit pe Damon, care ar fi un vis devenit realitate.

-Sa mergem! am strigat incantata la prietena mea.

Megan a dat din cap entuziasmata, dar s-a oprit, amintindu-si ceva.

-Dar unde este pensiunea?
-O sa intrebam pe cineva… dar, mai intai, trebuie sa ajungem in oras, spun eu radicand din umeri.

-Asta este adevarat, mi-a dat dreptate si a chicotit.

Asa ca eu si prietena mea ne-am grabit pe drumul spre MysticFalls.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

M-am uitat in jur incantata ca ne plimbam prin MysticFalls, intrecand locurile pe care le visam.

-Este grozav! a spus Megan uimita.

Am dat din cap ca sa o aprob, inca privind in jur.

-Priveste! am strigat brusc, oprindu-ma si aratand spre Mystic Grill. Arata excat ca in serial si adolescenti de varsta noastra intrau si ieseau din The Grill.

-GROZAV! Hai sa intram! a tipat ea.

Am dat din cap sa o aprob si am fugit spre Mystic Grill. Dup ace am ajuns acolo, am intrat, iar eu si Megan ne uitam in jur. De unde stateam am putut sa vad fete familiare: Vicki Donovan vorbind cu fratele ei Mat Donovan si prietenul lui Tyler Lockwood, acolo era Stefan Salvatore(Megan a scos un tipat incantat din spatele meu cand l-a vazut), Elena Gilbert, Bonnie Bennett si Caroline Forbes.

Ma intrebam daca eram in primul episode din primul sezon, dar nu eram sigura. M-am intors sa vorbesc cu Megan, dar ea a disparut. M-am uitat in jur si am vazut-o ca se indreptat spre Stefan, Elena, Bonnie si Caroline.

-Megan! Nu! am strigat la ea.

Ignorand persoanele din jurul meu, am alergat spre prietena mea.

Am reusit sa ajung la ea inainte sa ii spuna un singur cuvant lui Stefan si am tras-o de brat facand-o sa se dezechilibreze sis a cada peste mine. Am reusit sa o prind si sa imi recapat echilibrul inainte sa cadem.

-Ce vroiai sa faci? am intrebat-o soptind.

-Vreau sa il vad pe Stefan! s-a plans Megan.

Mi-am inclestat maxilarul si am incercat sa nu imi lovesc prietena. Urasc cand ea se comporta ca un copil.

-Poti sa il vezi mai tarziu, am spus. Acesta nu este momentul potrivit.

Am simtit ca cineva ma privea, m-am uitat si am vazut ca Stefan, Elena, Bonnie si Caroline se holbau la mine si Megan.

-Ar trebui sa plecam.

Megan s-a bosumflat, dar nu si-a tras bratul atunci cand am iesit din The Grill.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Priveam cladirea din fata noastra.

Era pensiunea Salvatore. Dupa ce am intrebat pe cineva unde se afla, am reusit sa o gasim. Chiar daca stateam in fata pensiunii, inca nu puteam sa cred caeram cu adevarat in MysticFalls. Parea sa fie prea frumos ca sa fie adevarat.

-Ciocane la usa, a spus Megan scotandu-ma din gandurile mele.

-Fa-o tu.

-Nu tu!

-Nu tu!

-Nu tu!

Megan a ciocanit in sfarsit in usa. Nu a durat prea ca sa primim un raspuns. Am recunoscut acea persoana ca fiind Zach Salvatore. El avea o privire confuza pe fata in timp ce ne privea.

-Pot sa va ajut? ne-a intrebat.

-Umm… da. Trebuie sa vorbim cu Stefan Salvatore, i-am spus eu putin nervoasa.

-Il cunoasteti? ne intreaba in timp ce ne privea suspicios.

-Da! Nu! am spus noi doua in acelasi timp.

-Care dintre voi?

-Nu il cunosc, am raspuns. Dar ea il cunoaste. Trebuie sa vorbim cu el ceva important.

Zach inca ne privea suspicios, dar ne-a permis sa intram. Ne-a spus ca Stefan este la el in camera. Megan a fost prima care a urcat scarile, iar eu am urmat-o.

Prolog

-Damon este cel mai frumos!

-Nu, Stefan este!

Charlene si Megan isi sustineau argumentele, plimbandu-se prin toata camera. Aceste discutii erau la ordinea zilei intre cele doua prietene care se cunosteau din gradinita. Charlene era obsedata de Damon Salvatore, din The Vampires Diaries, in timp ce Megan era obsedata de Stefan Salvatore, fratele mai mic al lui Damon. Cele doua isi sustineau, de obicei, argumentele pana cand una dintre ele ceda. Cateva minute mai tarziu, Charlene si-a aruncat bratele in aer, obosita de lupta cu prietena ei cea mai buna.

-Bine, a exclamat Charlene. Renunt.

-Slava Domnului!

Charlene si Megan s-au uitat in sus sa vada de unde venea acea voce. Charlene se incrunta la fratele ei mai mare, Ben, stand in picioare in usa camerei de zi.

-Oh, taci! a strigat Charlene la el si l-a privit urat.

Ben si-a dat ochii peste cap si a zis:

-Ma rog, Char, si-a dat el din nou ochii peste cap, el a plecat din camera de zi si a urcat scarile.

Charlene i-a scos limba ca un copilas. Dupa ce a disparut Ben, ea s-a intors spre Megan cu un zambet urias.

-Hai sa ne uitam la The Vampires Diaries! a tipat ea emotionata.

-Primul sezon? a intrebat Megan cu un zambet la fel de mare ca al prietenei sale.

-Da! a tipat Charlene din nou. Primul sezon este cel mai TARE! Mai tare decat al treilea!

Megan dadu din cap sa isi exprime acordul. Cele doua prietene iubesc The Vampires Diaries, dar cand au vizionat cel de-al treilea sezon, ambele au decis sa nu se mai uite pentru ca a aparut triunghiul amoros de prost gust.

-Sa-l punem! a exclamat Charlene.

Asa ca cele doua prietene s-au grabit in fata televizorului. Charlene a pus CD-ul cu primul sezon din The Vampires Diaries in DVD. Ea a apasat butonul ,,Play” de pe telecomanda, dar nu s-a intamplat nimic. Charlene s-a incruntat.

-Este ceva in neregula? intreaba Megan.

Charlene si-a privit cea mai buna prietena si a zis:

-Nu este nimic in neregula… dar DVD-ul nu functioneaza.

Megan s-a incruntat si ea s-a asezat in genunchi langa DVD.Ea a luat DVD-ul si a observat ca nu era cuplat.

-Nu era cuplat, ii spune Megan prietenei sale.

-Oh…

Charlene a luat DVD-ul prietenei sale si a inceput s ail cupleze. Odata ce lucrurile au fost la locul potrivit, ea s-a dus langa Megan.

-Asa… totul este mai bine, a spus Charlene.

Ea a apasat din nou pe butonul ,,Play”, dar  nu s-a intamplat nimic. Charlene mormai si a inceput sa tipe frustrata. Ea a incepu sat raga de DVD.

-DVD… stupid! exclama Charlene in timp ce continua sa loveasca DVD-ul.

BOOM!

DVD-ul a explodat provocand aparitia fumului care a acoperit intrega camera. Megan si Charlene au tipat si si-au inchis ochii ca fumul sa nu le raneasca ochii. Dupa ce fumul a disparut, cele doua prietene nu mai erau in camera de zi…

Capitol 15

Emma POV

-Ea este Bella, le raspund eu.

-Poftim? au intrebat toti.

-Da, ea este. Nu imi vine sa cred ca am fost asa de oarba sa nu observ asta, am spus eu nervoasa.

-Nu este vina ta, printesa, imi spune Beckha.

-Ma rog. Maine ma duc sa aflu de ce nu este inca sirena. Pa si noapte buna, le-am spus eu si le-am inchis fara sa mai astept raspunsul.

M-am dus la computer si l-am apris. Am inceput sa privesc pozele cu noi, chiar daca ma doare, eu tot vreau sa le privesc si sa imi amintesc de momentele frumoase din trecut.

Dupa putin timp am inchis calculatorul si m-am dus in pat si am apris televizorul sa vad daca este ceva interesant, dar dupa cateva cautari l-am inchis ca nu era nimic, asa ca mi-am luat o cate si am citit. Pana la urma am adormit cu cartea in brate farasa imi dau seama.

 

Bella POV

A doua zi, eram in camera mea uitandu-ma urat la dulap pentru ca nu steam in ce sa ma imbrac si daca nu o sa fiu imbracata bine o sa ma innebuneasca Alice.

-Neata, Bella. Ce faci? ma intreaba Miriam intrand in camera.

-Ce ti se pare ca fac? o intreb inca privind urat dulapul.

-Te ajut eu, imi spune ea, impingandu-ma de acolo si dupa cateva minute se intoarce spre mine cu o pereche de blugi skinny, un tricoualbastru mulat cu o fundita pe umarul drept si o pereche de botine negre.

-Mersi, mersi, mersi, ii spun eu imbratisand-o.

-Bella, m-ai bine te-ai schimba, daca nu vrei sa apara Alice si sa nu mai scapi de ea, imi aminteste ea, iar eu am disparut in baie ca sa ma schimb.

Dupa cateva minute am terminat sa ma imbrac si am coborat sa iau micul dejun sis a plecam la scoala.

Drumul spre scoala a fost distractive pentru ca faceam glume, iar in momentul in care intram in curtea scolii, cautandu-ne prietenii cu privirea. Cand i-am gasit, ne-am indreptat spre ei. Tot drumul spre ei, am simtit privirea Emmei atintita asupra mea si a fetelor. Cand eram langa ei, ea nu ne-a spus nimic doar ne privea curioasa, ca si cum se astepta sa fac ceva.

-Ce faceti? ii intreb eu, incercand sa ignore privirea Emmei.

-Bine, pana ai aparut tu, imi spune Cullen pe tonul lui super enervant.

-Nu te-am intrebat pe tine, ii raspund privindul urat.

-Si uite-I ca incep, spun Alice si Rose chicotind.

Toata pauza m-am certat cu regele idiotilor, iar restul erau pe jos de la atata ras.

Restul zilei a fost la fel, adica ma certam cu idiot, incercand sa ii evit privirea Emmei sis a inteleg de ce se comporta asa.

Cand am ajuns acasa, am observat o masina pe care o cunosteam foarte bine. Am intrat repede in casa si l-am vazut pe varul meu vorbind cu mama si tata.

-Royce, ce faci? il intreb eu imbratisandu-l.

-Bine, pitico, tu ce faci? ma intreaba el ciufulindu-ma.

-Royce, nu mai am cinci ani, ii spun eu suparata.

-Ele cine sunt? ma intreaba el, aratand spre Diana si Miriam.

-Ele sunt Diana si Miriam, ii raspund eu. Fetelor el este Royce, varul meu.

-Incantate de cunostinta, spun ele zambindu-i.

-De asemenea, spune si el.

-Noi ne ducem sus. Vorbim mai tarziu, ii spun eu ciufulindu-l, drept razbnare.

M-am dus cu fetele la mine in camera si le-am intrebat cand ne-am asezat pe pat:

-Voi ati observat ce privire avea Emma azi, de fiecare data cand langa noi?

-Da. Miriam, nu ti se pare ca Emma seamana cu cineva, dar nu mai stiu sigur cu cine? Adica ea are ceva asemanator noua sirenelor, dar diferit in acelasi timp, spune Diana privind incruntata fereastra.

-Stii, ai dreptate, dar nu stiu nici eu cu cine seamana, spune si Miriam suparata.

-Ce vreti sa spuneti cu asta? intreb nedumerita.

-Nu stim, pur si simplu imi pare cunoscuta, dar nu mai stiu de unde, spune Diana suparata.

-Stiti ati putea sa ma intrebati si eu v-as raspunde, spune Emma care statea in usa, zambindu-ne.

 

Diana POV

Cand am auzit vocea Emmei am ramas socate, iar cand i-am vazut colierul imediat mi-am dat seama cine este.

-Printesa, spun eu si Miriam ridicandu-ne din pat.

-Fetlor, spuneti-mi doar Emma, spune ea dandu-si ochii peste cap zambindu-ne, dar imediat devine serioasa si ne intreaba: De ce Bella nu este inca sirena? Stiti prea bine ce se va intampla daca nu se va transforma in mai putin de o luna.

-Peste doua saptamani se va transforma, spune Miriam privind in jos, fiindu-i teama de privirea Emmei.

-Ce se intampla aici? Emma tu ce esti, cu adevarat? De ce va e teama de ea? Si de ce va comportati ca si cum ar fi vreo regina sau ceva in genul? intreaba Bella ridicandu-se din pat si asezandu-se in fata Emmei, dar ea ii arunca o privire dura ce o face pe Bella sa se dea cativa pasi in spate de teama.

-Ce sunt eu, nici eu nu pot sa raspund la aceasta intrebare, dar vei afla pe parcur. Eu nu sunt regina, sunt doar o printesa, asa ca tine… Emma a vrut sa mai spuna ceva dar a fost intrerupta de Bella:

-Ce se va intampla daca nu m-as transforma?

-Bella, cele doua nu ti-au spus ca un razboi este gata sa inceapa intre doua regate ale oceanului, daca tu nu te vei transforma, ii raspunde ea privindu-ne pe mine si Miriam suparata.

-Ne pare rau, spunem noi doua, dandu-ne un pas in spate.

-Nu mai conteaza, spune ea si isi intoarce privirea spre Bella spunand: Daca nu te transformi acel razboi s-ar putea extinde si aici si ar fi posibil ca toate persoanele la care tii sa moara.

-Eu asteptam sa ma transform, dar nu stiam ce s-ar fi intamplat daca nu as fi acceptat, spune ea inca putin speriata de Emma.

-Verisoara pot sa iti folosesc putin calculatorul, ca laptop-ul meu nu stiu ce are? Intreaba Royce intrand in camera si cand o vede pe Emma spune: Emma ce mai face vechea mea prietena?

-Royce, ce cauti aici? apune ea furioasa.

-Am venit sa imi vizitez verisoara, ii raspunde el zambindu-i.

-O intrebare, nenorocitule. Este si Dante cu tine? intreaba ea sperand ca acel baiat de care a intrebat sa nu fie.

-Draga mea Emma, Dante este la un hotel, din apropiere, ii raspunde el. Am auzit ca in weekend va veti duce pe plaja, putem veni si noi?

-Bella va decide, tu esti varul ei. Dar daca ar trebui sa spun eu ceva as spune ca nu aveti ce cauta, spune Emma furioasa.

-Emma te rog sa nu te superi, dar pe Royce nu l-am mai vazut de mult timp si as vrea sa vina si acel baiat ar trebui, spune Bella speriata.

-Bella decizia este a ta, iar eu nu trebuie sa intervin, spune ea incercand sa para calma. Eu trebuie sa ajung undeva, mai spune ea si iese din camera, fara s ail mai priveasca pe Royce.

-De unde o cunosti? il intreaba Bella, acum nedumerita.

-O veche poveste, pe care o vei afla in curand verisoara, ii spune el iesind din camera.

 

Emma POV

Trebuie sa le anunt ca cei doi sunt aici, dar mi-e teama s ail privesc pe Edward in ochii. M-am gandit sa ma duc direct la familia Cullen, avand in vedere ca ei isi petrec cel mai mult timp imreuna.

In douazeci de minute am ajuns la ei si am sunat la usa. Persoana care mi-a deschis a fost Carlise, care era socat cand m-a vazut.

-Emma, ce mai faci? ma intreaba el luandu-ma in brate. Ce dor ne-a fost de tine.

-Dragule, cine… dar Esme nu a mai continuat cand m-a vazut, a venit la mine si m-a imbratisat. ,,Ce dor mi-a fost de cei doi” gandesc eu raspunzandu-le la imbratisare.

Edward si restul unde sunt? ii intreb eu putin agitata.

-La piscina, cu Rosalie si Jasper, imi raspunde Carlise.

-Ce s-a intamplat, draga mea, ca pari putin agitata?  ma intreaba Esme.

-Royce si Dante sunt aici, le raspund eu.

-Du-te acum si anunta-le pe fete, imi spune Esme foarte speriata de ceea ce vor pati Rose si Nessie.

Am plecat de langa, indreptandu-ma spre piscina din spatele casei. I-am vazut pe toti cinci pe marginea psicinei, cu spatele la mine si vorbind.

 

Edward POV

Eram atent la discutiile din jurul meu, dar in acelasi timp ma gandeam si la Emma. Cand aud o voce minunata:

-Buna.

-Emma, spunem toti si ne intoarcem, iar ceea ce am vazut in ochii ei m-a nelinistit si speram ca nu este vorba despre ceea ce credeam eu.

-Emma, ce se intampla de esti asa? intreaba Rose ridicandu-se si ducandu-se spre Emma pentru a o imbratisa, dar ea se da un pas in spate pentru a o evita.

-O problema uriasa, spune ea cu vocea tremurandu-i.

-Ce problema? intreaba Jazz, ridicandu-se si indreptandu-se spre cele doua fete, iar noi i-am urmat exemplul.

-Emma ce se intampla? o intreb eu prinzand-o de brate, facand-o sa ma priveasca.

-Royce si Dante sunt aici, spune ea treburand, iar eu le-am aruncat o privire fetelor, care acum erau foarte palide.

-Emma spune ca glumesti, zice Nessie incepand sa planga.

-Renesmee, daca as fi glumit, crezi ca as mai fi fost in starea asta? tipa Emma la ea.

-Cred ca poti sa te prefaci, avand in vedere ca esti model, spune ea.

-Poftim? Ma faci cumva mincinoasa? Stii de ce am venit aici sa va spun? M-am gandit la trecut si la perioada in care am fost prieteni, dar se pare ca nu trebuia sa vin sa va spun, ca ma considerati o mincinoasa. Acum plec, dar sa nu imi spuneti ca nu v-am avertizat sambata cand o sa-i revedeti, spune ea eliberandu-se de stransoarea mea si a plecat.

-Emma, am strigat eu, dar ea nu-si intoarce capul spre mine si acum a iesit din raza mea vizuala.

-Ness, de ce ai facut asta? striga Emm la ea.

-Nu stiu, doar ca ea acum vine dupa atata timp si ne da vestea asta. Eu am facut asta incercand sa ma mint pe mine, spune ea plangand.

 

Rosalie POV

Nu pot sa cred ca nemernicul ala s-a intors, nu vreau sa mai sufar inca odata din cauza lui.

 

Nessie POV

Nu am vrut sa fac toata scena, dar am incercat sa fac sa para totul o gluma de-a ei, dar stiam prea bine ca nu ar face asa ceva. Imi pare rau,pentru ca am facut-o sa sufere, dar nu am putut sa ma abtin.