Emma POV
Orele au trecut si repetitia la fel, iar eu si Edward ne indreptam spre casa, dar acum venea si el cu mine pentru ca am promis ceva si tot timpul ma tin de cuvant.
Tot drumul eu nu i-am vorbit, dar stiam ca el vroia sa spuna ceva. Cand am ajuns in fata casei am scos cheia, pentru a deschide usa si am intrat.
-Du-te in sufragerie ca vin imediat, ii spun eu, evitandu-i privirea.
M-am dus in bucatarie cu telefonul in mana si am inceput sa tastez un mesaj, pentru toti:
“E timpul ca sa se afle adevarul”, am apasat pe trimitere spre fiecare prieten de-al meu.
Am luat o sticla de suc din frigider si pahare, dar nu reuseam sa le iau pe toate, dar apare Edward in spatele meu si ma ajuta.
-Trebuia sa imi spui sa vin sa te ajut, imi spune el zambindu-mi. Zambetul lui superb.
-Mda, ai dreptate, ii raspund, evitandu-i privirea, dupa ce am dus sucul in sufragerie m-am dus si am luat cinci castroane si cateva pungi de chipsuri, intorcandu-ma in camera pentru a le pune langa suc si pahare. L-am vazut pe Edward cum se uita la cateva fotografii cu noi, de cand eram prieteni si m-am dus in spatele lui sa vad ce fotografie privea cu atata atentie, dar cand am vazut-o am zambit, amintindu-mi de acea zi.
-Mai tii minte ca am fost toti pedepsiti dupa farsa asta? il intreb eu privind acea amintire placuta.
-Da si mai stiu ca a fost vina lui Emmet, imi raspunde el, chicotind.
-Ai dreptate. Mi-e dor de acele momente, spun eu vrand sa ma indrept spre canapea, dar el ma prinde de mana si ma trage in bratele lui. Ce dor mi-a fost de aceasta senzatie.
-Si mie. Te rog, Emma, ofera-ne o sansa, imi spune el cu o privire plina de durere.
-Nu pot, pur si simplu, nu pot. Daca m-ati fi sunat acum trei ani, acum totul ar fi fost altfel, spun eu, inca aflandu-ma in bratele lui.
-Ne pare atat de rau, Emma, ca am fost niste prosti si i-am crezut pe James si Victoria, spune el sarutandu-ma pe frunte, iar in locul acela am simtit mii de socuri electrice. Am mai stat cateva minute asa, pana cand am auzit soneria, iar atunci m-am departat de el si m-am dus sa deschid. Acolo i-am vazut pe toti, chiar pe cineva in plus.
-Bella imi pare rau, dar Royce nu are ce cauta in casa mea, ii spun eu privind-o pe Rose care era foarte palida din cauza acelei persoane.
-Dar Emma… a vrut Damon sa spuna ceva, dar eu l-am interupt:
-Damon, am acceptat sa vina la plaja, dar la mine in casa nu o sa il accept niciodata. Priveste-o pe Rosalie cum arata din cauza lui.
-Nu imi spune Emma ca nu ti-a fost dor de mine, spune el pe o voce pitigaiata.
-Royce, dispari, spune Edward furios punandu-se in fata mea.
-Cullen, stai departe de varul meu, spune Bella furioasa.
-Swan, nu vezi ce le face prezenta lui Royce Emmei, lui Rose si Nessie? intreaba el furios.
-Imi pare rau Bella, dar nu pot sa accept ca el sa intre in casa mea, ii spun eu privind-o in ochii.
-Imi pare rau Royce, dar nu este casa mea, spune Bell, privindu-si varul trista.
-Nu este nimic verisoara, dar o sa ne distram sambata pe plaja, spune el indreptandu-si privirea spre mine, Rose si Nessie, care erau in spatele meu, iar eu i-am inchis usa in fata si ne-am indreptat toti spre sufragerie, unde fiecare s-a asezat unde a vrut, ba pe jos, ba pe canapea sau fotolii.
-Deci, cine incepe sa povesteasca? intreb eu, privindu-l pe Damon.
-As zice, ca tu sa incepi, imi raspunde el, evitandu-mi privirea.
-Bine, ii raspund eu. Dupa o petrecere s-a terminat totul. Ei au crezut alte persoane. Edward a crezut o nemernica. Ea i-a spus ca ma vazuse in seara aceea sarutandu-ma cu fratele ei, dar ca totul sa se complice si nemernicul ala a spus acelasi lucru. In ziua de dupa petrecere m-am dus singura la scoala pentru ca cei cinci plecasera inainte, iar eu cand am ajuns in curtea scolii, unde am vazut o imagine pe care mi-as dori sa o pot sterge din mine: Edward sarutandu-se cu acea nemernica, dar ca totul sa devina si mai rau au aparut si ceilalti pentru a ma jigni si a-mi spune ca nu le-am meritat niciodata increderea. Eu nu mai stiam ce sa fac deoarece eram lovita de cei la care tineam. Nu mai rezistasem si am fugit in scoala, indreptandu-ma spre sala de teautru, unde stiam ca nu era nimeni dimineata si eu puteam sa stau sa plang cat vreau fara sa fiu deranjat. Doar cand s-a sunat de intrare eu plecasem de acolo, dar nu inainte sa trec pe la baie si sa fac tot posibilul sa nu arat ca am plans si m-am indreptat spre prima ora pe care o aveam chiar cu Edward. Ma asezasem in aceeasi banca in care stateam din todeauna, dar el nici nu ma privea si era chiar bine ca nu o facea ca as fi inceput sa plang in timpul orei, dar tot nu reuseam sa ma concentrez, iar profesorul ma observase ca nu eram chiar bine si m-a trimis acasa.In ultimele doua saptamani de scoala, eu eram si mai distrusa pentru ca acea nemernica statea fix langa Edward si restul ma priveau foarte urat si in momentele in care imi vorbeau, mai mult ma jigneau. Dupa ce s-a terminat anul scolar, parintii mei ma anuntau ca trebuie sa ne mutam din Chicago, din cauza unor probleme, iar eu am fost mai mult decat fericita ca plecam si nu ii mai vedeam. Cand am ajuns in Los Angeles eram la fel de trista ca atunci cand am plecat, iar verisoara mea, Lorelay, incerca sa faca totul sa ma inveseleasca, dar nu reusea. Pana intr-o zi cand ea cedase si incepuse sa imi spuna ca nu trebuie sa sufar din cauza unor persoane care nu isi cred prieteni de o viata, dar cred niste persoane demne de dispret si de aici noi ne-am certat pana cand am cedat si am acceptat sa fac tot ce spune ea ca sa ma faca sa uit de ei. Si de aici a inceput cariera mea de model pentru ca Lore m-a dus la un casting si am fost acceptata aproape imediat. Cu toate acele prezentari mintea mea era prea ocupata, ca sa ma mai gandesc la ei si asa eu, treptat, imi reveneam. Iar de la inceputul noului an scolar sunt sigura ca voi stiti povestea, spun eu indreptandu-mi privirea spre prietenii mei din Los Angeles, iar au dat din cap.
-Nu-mi vine sa cred ce ati facut, spune Damon socat.
-Am mai spus-o Damon, noi regretam ceea ce am facut, dar noi nu mai avem nimic de adaugat pentru ca totul este adevarat, raspunde Edward privindu-ma trist.
-Am mai spus-o nu mai pot sa va iert. Edward noi am fost prieteni dintotdeauna si niste nimeni ne-au distrus prietenia, ii spun eu lasandu-mi capul in jos incercand sa imi ascund lacrimile.
-Dar, Emma, noi regretam tot ce am facut. Nu poti sa treci odata peste? tipa Rosalie la mine.
-Rosalie, tu stii cum m-am simtit cand l-am vazut pe Edward sarutandu-se cu aia sau sa va aud voua cuvintele acelea? Ma distrugeau usor, tip si eu la ea.
-Emma, te rog, sa incetezi, imi spune Emmet.
-De ce? Va doare adevarul? Va doare cand va spun cat de mult am suferit pentru ca cel pe care il iubeam si cei pe care ii consideram fratii si surorile mele ma injunghiau pe la spate? ii intreb eu uitandu-ma urat la eu.
-Dar nici tu nu stii ca si noi am suferit din cauza a ceea ce am facut. Tu nu stii ca Edward, de fiecare data cand i se amintea de tine, se departa de noi, imi spune Nessie privindu-ma.
-As spune ca meritati toata suferinta, dar nu sunt atat de rea incat sa va doresc raul. Poate tu o sa spui din nou ca sunt o prefacuta, din cauza faptului ca sunt model, ii spun eu amintindu-i de cuvintele spuse cu o zi inainte.
-Nu va mai certati, spune Elena privindu-ne trista. Acum e randul lui Damon si al lui Kathy.
-Ai dreptate, ii spun eu, indreptandu-mi privirea spre el.
-Ce s-a intamplat intre mine si Katherine? Va intrebati toti. Ea mi-a demonstrate in cel mai urat mod ca nu ma mai iubeste, adica ea era in bratele lui Klaus si se sarutau fara sa se simta prost ca isi distrug unul dintre prieteni, spune el ridicandu-se si plecand din camera.
-Damon, striga Kathy, vrand sa se duca dupa el, dar eu ii fac semn sa se aseze la loc si ma ridic eu luandu-ma dupa el, stiind sigur unde se va duce.
Am iesit pe usa din spate, l-am vazut pe Damon pe balansoar si privea apusul, eu m-am apropiat de el si l-am vazut plangand. Eu eram putin socata, avand in vedere ca nu l-am vazut niciodata plangand.
DamonPOV
Povestea Emmei a fost chiar trista, nu imi vine sa cred ca ei au putut sa ii faca asa ceva. Acum stateam pe balansoarul din spatele casei Emmei, lasandu-mi lacrimile libere, din cauza tradarii celor doi, dar si din cauza povestii Emmei.
-Stii, nu imi vine sa cred ca pe marele Damon Salvatore il vad plangand, aud vocea Emmei putin amuzata, iar eu imi indrept privirea spre fata ei, care era plina de lacrimii, iar ultimele raze ale soarelui se jucau pe fata eu si o faceau mai frumoasa ca de obicei.
-Stii ca de multe ori imposibilul devine posibil, ii raspund eu incercand sa zambesc, dar nu reusesc. Ea s-a aezat langa mine privind si ea fascinata frumusetea ce o picta ultimele raze de soare.
-Da, ai dreptate. Oricum, stiu ceea ce simti, imi spune ea continuand sa priveasca apusul.
-Se vede in ochii tai ca stii, ii raspund eu intorcandu-i fata spre mine si privind-o in ochii.
-Stii cum se spune: Ochii sunt oglinda sufletului, imi raspunde ea, lasandu-si alte lacrimi libere, iar eu nu am putut rezista sa o vad asa si am tras-o in bratele mele ca sa ii arat ca sunt alaturi de ea, iar ea nu a ezitat si mi-a raspuns la imbratisare.
Am stat acolo o vreme, dupa care m-am gandit sa o intreb ceva.
-Emma, tu cum ai reusit sa treci peste tot ce ti-au facut ei?
-Damon, m-ai crede daca ti-as spune ca nu am trecut de acest lucru? ma intreaba ea, incercand sa imi zambeasca, dar nu reuseste.
-Stii, as vrea sa spun ca nu te cred, dar acum ai demonstrat opusul. Ca tu nu esti acea fata puternica ce nu poate fii doborata, tu esti o fata fragila, care poate fi distrusa intr-o secunda, ii spun eu strangand-o si mai tare in brate.
Ea nu mi-a raspuns doar a ramas privind in zare.
Am mai ramas o vreme acolo pana acand am observat ca ea incepuse sa tremure de frig.
-Sa mergem, ii spun eu tragand-o dupa mine, iar ea nu mi-a raspuns.
Cand am ajuns inauntru i-am observat pe toti cum ne privesc ciudat si atunci mi-a dat seama ca inca o tinem de mana, ea cand si-a dat seama si-a tras mana din a mea.
Emma POV
Cand am intrat in casa privirile tuturor erau atintite asupra mea si a lui Damon si nu imi dadeam seama de ce. Atunci am vazut ca el inca ma tinea de mana, iar atunci cand mi-am dat seama i-am dat drumul la mana si m-am indreptat spre un fotoliu,iar Damon s-a asezat pe jos langa Stefan si Alec.
Am inceput sa vorbim si sa ne distram, dar tensiunea era prezenta inca intre noi toti.
-Emma, imi aud numele rostit de Edward, iar eu imi indrept privirea spre el, ca sa aflu ce vrea.
-Ai vrea te rog sa nu iti mai pierzi colierul? imi zice cu acel zambet al lui superb.
-O sa incerc, ii raspund eu, ridicandu-ma de pe fotoliu ca sa ma duc sa iau colierul de la el.
-Ai vrea sa ti-l pun eu? ma intreaba el, iar eu ma intorc in asa fel incat el sa poata sa imi puna colierul.
-Mersi, ii spun eu in timp ce ma intorceam la fotoliu. Ce ati zice daca ne-am uita la un film?
-O idee minunata, spun toti in cor. Dar la ce film?
-Fiind in casa Emmei, ea trebuie sa aleaga, spune Damon zambindu-mi, iar eu ii raspund.
-Ma duc sus, ca acolo am filmele, le spun eu si ma ridic de pe fotoliu indreptandu-ma spre scari si urcand in camera mea.
Cand am intrat in camera am simtit din nou prezenta unei persoane si cand mi-am intors capul la fereastra am inghetat din cauza socului, era cineva care semana perfect cu mama, dar nu e posibil ca ea e moarta.
-Scumpa mea fiica, aparati prieteni si pe tine, spune acea persoana si a disparut. Mi-am scuturat capul si m-am indreptat spre dulapul unde aveam toate DVD-urile mele cu gandul inca la acea aparitie. Poate mama a reusit sa faca ceva ca sa ia legatura cu mine si imi dau seama de ce m-a avertizat, avand in vedere ca Dante si Royce sunt in preajma, iar “tata” incepe sa isi recapete puterea. Dupa cateva cautari, am ales filmul “Fallen”, un film foarte frumos, cu un actor in rolul principal dragut.
Cand am coborat i-am auzit pe Damon si Edward certandu-se.
-Damon, sa nu te mai apropii de ea, ii spune Edward furios.
-Eu si ea suntem prieteni foarte buni si voi sta pe langa ea cat timp va dori ea si cand imi va spune sa plec o sa plec. Si apropo, eu nu am distrus-o, termina Damon privindu-l urat pe Edward, iar cel din urma a vrut sa il atace, dar eu am intrat intre ei.
-Incetati, le spun eu, iar atunci Edward se indeparteaza. Ce este cu voi? Daca as fi lipsit mai mult, voi doi ce ati fi facut?
-Eu nu am facut nimic, Edward a inceput sa ma ameninte sa nu mai stau in preajma ta, spune Damon.
-Edward, eu m-am saturat. Voi cinci m-ati distrus si dupa trei ani veniti sa imi spuneti ca va pare rau, dar de ce nu ati venit in urma cu trei anis a imi spuneti ceva? De ce m-ati lasat pe mine sa ma indepartez de voi? De ce nu ati facut nimic sa nu se intample toate astea? ii intreb eu luptandu-ma cu lacrimile.
-Emma, spune Nessie apropiindu-se de mine, dar eu m-am indepartat de ea si am zis:
-Voi cinci sa nu va mai apropiati niciodata de mine. Va urasc. Ce nu intelegeti?
Toti ma priveau socati de iesirea mea, dar faceam toate astea ca eu sa ii indepartez pe ei de mine, ca sa ii protejez de “minunatul meu tata” si marionetele lui. Adevarul e ca urasc sa le spun toate aceste cuvinte, dar trebuie. Cei cinci aveau privirile pline de durere, din cauza a tot ce am spus, mi-am mutat privirea de pe ei ca sa nu mai vad suferinta pe care o provoc.
Edward POV
Nu imi vine sa cred ca nu voi mai avea sansa sa o fac pe ea sa ne ierte, iar eu nu mai vroiam sa o fac sa sufere asa ca m-am ridicat si m-am indreptat spre biblioteca, unde erau tablourile cu noi.
-Emma, daca ne-ai uri, nu mai aveai toate aceste tablouri cu noi, de ce le mai tii unde le poti vedea si sa iti amintesti de tot ce ti-am facut noi? Stii ce cred eu? am privit-o si ea a dat din cap in semn ca nu stie, iar eu am continuat: Inseamna ca tu mai tii la noi, inseamna ca tu ai mintit cand ai spus ca ne urasti.
-Stii de ce le tin acolo? Le tin ca sa imi amintesc ca odata am avut incredere nelimitata in voi si ca va iubeam foarte mult. Vreau sa imi amintesc de acele zile si imi doresc ca trecutul sa distruga prezentul acesta oribil si sa fim ce am fost odata, dar voi nu ati facut ca toate momentele acelea sa continue, ati lasat ca totul sa fie distrus. Sper ca sunteti fericiti, spune ea lasandu-si lacrimile sa ii curga pe obraji.
O priveam cu durere si imi dadeam seama ca nu stiam ce sa fac sa o readuc in viata mea, sa o fac sa imi spuna ca ma iubeste, dar nu voi renunta.
-Vreau sa fiu singura, spune ea cu lacrimile curgandu-i in continuare pe obraji.
-Inteleg ceea ce simti, ii spune Damon ducandu-se langa ea si imbratisand-o, dar ea nu il respinge, ramane putin si dupa se indeparteaza de el.
-Mersi, Damon, ii spune ea privindu-l si pleaca din camera.
Am stat toti cateva clipe privind locul unde era Emma si dupa am hotarat sa plecam si noi ca sa nu o deranjam, avand in vedere ca eu am facut-o atat de mult sa sufere.
Cand am ajuns acasa, m-am dus direct in camera mea, lasandu-mi in urma fratii, care sufereau si ei.
Emma POV
Stiam ca au plecat si ii multumesc mult lui Damon ca incearca sa ma faca sa ma simt bine. Dupa putin timp ii sun pe fratii Michaelson pentru ca aveam ceva de discutat cu ei, in mod special cu Klaus. Persoana care mi-a raspuns a fost Kol:
-Da, printesa, ce se intampla?
-As vrea ca toti sa veniti la mine acum, spun eu pe un ton autoritar.
-Sigur, o sa fim acolo in cateva minute, spune el si inchide.
Klaus POV
Cand ne-a spus Kol ca printesa vrea sa ne vada mi-am dat seama din ce cauza. Urasc sa o supar pe printesa, avand in vedere ca si ea sufera din cauza fratilor Cullen si Hale.
Am ajuns in doar cinci minute acasa la printesa si ea ne-a invitat in sufragerie, iar noi ne-am asezat pe canapea, iar ea se plimba prin fata noastra fara sa zica nimic cateva minute.
-Klaus, nu imi vine sa cred ce ai facut. Tu iti dai seama cat veti suferi amandoi cand noi ne vom intoarce in ocean? Iti dai seama? ma intreaba ea oprindu-se in fata mea si privindu-ma dezamagita.
-Imi pare rau, spun eu lasandu-mi capul in jos.
-Klaus, mai stii povestea bunicului meu? ma intreaba ea, iar eu dau din cap, stiind la ce se referea.
-Si stii ca amandoi au suferit. Stii ca amandoi au murit din cauza suferintei, imi spune ea, iar eu am dat din cap, evitandu-i privirea, fiindu-mi prea rusine de ceea ce am facut.
-Dar, printesa, si tu esti indragostita de Edward, deci vei suferi cand vom pleca, spune Beckha.
-Stiti prea bine ca in momentul in care eu voi urca pe tron toate sentimentele mele vor fi anulate, deci eu nu imi voi aminti de iubirea pe care i-o port lui Edward, dar Klaus, Kathy si Damon vor suferi, spune ea din nou si nou toti dam din cap, stiind ca ea se va schimba total cand ne vom reintoarce.
-Klaus, eu nu stiu ce as putea sa fac sa nu suferiti, spune plina de durere.
-Nu ai putea sa le stergi memoria? intreaba Kol.
-Kol, stii cata energie imi ia sa sterg memoria doar unei persoane, dar cum toti stiu ceea ce s-a intamplat sunt sigura ca eu nu voi ma rezista, spune ea inca gandinsu-se la ce sa faca.
-Scuze, am uitat, spune fratele meu lasandu-si capul in jos.
-Mai bine v-ati duce acasa sa va odihniti, ne spune ea privindu-ne pe rand.
-Sigur, printesa. Noapte buna, spunem noi si ne ridicam sa plecam.
-Multumesc, la fel, ne raspunde ea incercand sa zambeasca.