Edward POV
Eram asa de fericit ca urma sa dau proba pentru ,,Romeo si Julieta” alaturi de Emma, dar ea nu prea parea fericita, era mai mult socata. Cand am ajuns pe scena am observat ca inca o tineam de mana, dar ea cand si-a dat seama de acest lucru si-a retras-o imediat, iar eu ma intristasem putin stiind ca ea nu ma va ierta niciodata, dar nici pfratii si prietenii mei.
-O sa interpretati scena balconului, ma readuce pe pamant domnisoara Stewart.
Autor POV:
Cei doi s-au pregatit pentru a-si interpreta rolul.
ROMEO
De rani nu-i pasă celui care-i teafar? Dar taci! Ce straluceste-acolo oare? Sunt zorile, i Julieta-i soare,
Rasai, o soare sfant, ucide luna,
N-o vezi ce palida-i acum, nebuna?
E galbena de ciuda şi-i geloasa
Ca tu, care-i slujesti de preoteasa,
O-ntreci in farmec! O, de n-ai sluji-o!
E trist doar giulgiu-i de vestala moarta.
Tu leapada-l: nebuna-i cine-l poarta.
Stapana mea e… O, ar fi de-ar sti-o!…
Vorbeste, nu, n-a spus nimica… Fie!
Vorbeste ochiul ei, — si voi răspunde.
Sunt prea-ndraznet, ea nu-mi vorbeste mie.
Doi astri, cei mai mandri de pe cer,
Vin ca sa roage ochii Julietei
Sa straluceasca-n lipsa lor in sfere: Ci dac-ar fi acolo, ochii ei,
-Acei doi astri-n capul Julietei,
S-ar rusina de stralucirea fetei
Ca zarea lampii de lumina zilei, Si ochii dusi in ceruri ai copilei
In sfere aeriene s-ar aprinde Asa de viu, ca pasarile-ar prinde Sa cante parca n-ar fi noapte. – Iată! isi las-acum obrazu-ncet pe mana… O, ce n-as da sa fiu manusa ei Si sa-i ating obrazul!…
JUUETA
Vai…
ROMEO
Vorbeste…
Vorbeste inca inger de lumina, Ca-n noapte tu-mi straluci de glorie plina Deasupra mea, ca-naripatul-sol Al cerului, pe care muritorii II urmaresc nauci, cu ochii-n gol, Cum suie galopand viteaz pe nori
Alene-umflati de vant, vaslind departe in poalele vazduhului…
JULIETA
Romeo!…
De ce esti tu Romeo?… Uita-ti tatal! Tagaduieste-ti numele, ori daca Nu vrei – O, jura-mi ca vei fi al meu Si-atunci de tot ce sunt ma lepad eu!
ROMEO
Sa mai ascult, ori sa vorbesc?
JULIETA
Vrasmas
Mi-e numele tau numai! Tu ramau Acelasi, chiar de n-ai fi Montague! Ce-i Montague? – Nu-i mana, nu-i picior,
Nu-i brat, nu-i fata, nici o alta parte. Un nume ce-i? – Un trandafir, oricum ii spui, exala-acelaşi scump parfum! Asa, Romeo, de nu-i spun Romeo Nu pierde din desavarsirea lui Nimic… O, neaga-ti numele, Romeo! Si-n schimbul unui nume care n-are Nimic cu tine-a face, – ia-ma toata!
ROMEO
Fac tot ce-mi spui: zi-mi doar <<iubite>> deci!
Primind aşa botezul nou, ti-o jur
Ca nu mai vreau sa fiu Romeo-n veci!
JULIETA
O, cine esti, tu, ce-adumbrit de noapte, Patrunzi in taina mea?
ROMEO
Eu, dupa nume,
Nu stiu si nu-ti pot spune cine sunt. Si numele, fiindca ti-e vrajmas,
O, scumpa sfanta, mi-e urat si mie. Sa-l am in scris l-as rupe!.
JULDETA
Nici o suta
De vorbe n-a sorbit urechea mea Din gura ta, dar vocea-i mi-i stiuta Nu esti Romeo, tu, un Montague?
ROMEO
Nici unul, nici cel’lalt nu-s, de nu-ti place.
JULIETA
Dar pentru ce si cum venisi incoace? E zidu-nalt, greu de sarit, si locul E moarte – o, gandeste cine esti
-De te-ar zari vreunul dintre-ai mei!
ROMEO
Aripele iubirii ma-natara. Nu-i zid sa poata stanjeni iubirea. Iubirea-ncearca tot ce iarta firea Iubirii… si de-aceea nu ma tem De toti ai tai!
Vai, te-or ucide!
JULIETA
Dar dacă te-or zari,
ROMEO
Ochii tai frumosi Sunt pentru mine mai primejdiosi Ca douazeci de spade de-ale lor. Priveste bland: privirea ta blajina Ma apara de ura lor haina!
JULIETA
N-as vrea cu nici un prest sa fii vazut.
ROMEO
De ei m-ascunde noaptea-n negru-i scut. De nu ti-s drag, mai bine sa ma vada: Sunt mai voios sa mor strapuns de spada Decat sa mai traiesc urat de tine!
JULIETA
Dar drumul catre locu-acesta cine Ti-l arata?
ROMEO
Iubirea care-ntai
M-a pus sa cercetez. Ea-mi dete sfaturi, Eu ochii mei i-am dat… Nu sunt pilot, Dar dac-ai fi liman departe-n zare, Scaldat de cea mai departată mare, Tot as porni spre tine-n pribegie…
JULIETA
Tu stii ca noaptea-mi adumbreste fata, Altcum mi s-ar zari-n obraji roseata De tot ce m-auzisi spunand-nainte. O, ce n-as da sa pot sa fiu cuminte, Sa neg ce-am spus. Dar n-am ce face! Spune,
Tu ma iubeti? Stiu ca vei zice: da!
Si eu te cred. Dar daca-mi juri, tu poate
iti calci cuvatul şi asa se zice
Ca Joe rade de amanti sperjuri.
Frumosul meu Romeo, de ti-s draga,
O, spune-mi-o cu inima intreaga,
Si de socoti c-am fost prea lesne-nvinsa,
M-oi arata ursuza, neindurata,
Voi zice nu, ca tu sa-ti dai silinta Sa ma-castigi. Altminteri niciodata!
Frumosul meu Romeo-s prea duioasa Si poti sa crezi de-aceea ca-s usoara, Dar crede-ma ca sunt mai credincioasa Decat acelea care stiu sa para Mironosite. Poate ca si eu, O recunosc, ma prefaceam straina, Dar, tu ai fost jos, in gradina, Si pan’ sa prind de veste, m-ai surprins Cand izbucnea iubirea-mi mai aprins. Deci iarta. Nu-mi lua acea pornire Drept un usor capriciu de iubire, Tradat astfel de noaptea-ntunecata…
ROMEO
Copila, jur pe sfanta luna care
Chenar de-argint pe varf de pomi brodeaza.
JULIETA
O, nu-mi jura pe luna-nselatoare, Ce-si schimba discu-n fiecare luna, Nu vreau sa fii si tu din cei ce mint…
ROMEO
Pe ce sa jur?
JULIETA
Nu jura deloc!
Sau jura-mi doar pe nobilul tau suflet Pe sfantul idol din altarul meu, Si te voi crede…
ROMEO
O, daca iubirea.
JULETA
Las’, nu jura! Oricata-i fericirea Pe care-o simt acuma langa tine,
Dar legamantul astei nopti imi vine Prea iute, nu stiu cum, prea fara veste, Prea ca un fulger care nu mai este Pan’ ce zici: fulgera! – O, du-te dar, Dulcele meu! Si-a verii adiere invoalta floare faca din bobocul Iubirii noastre pan’ la revedere! Somn dulce! Noapte buna! Si coboare In sanul tau o pace-asa de dulce Ca si in sanul Julietei care Se duce, obosita, sa se culce…
ROMEO
Ah, tu ma lasi asa nemangaiat?
JULIETA
Ce mangaiere-mi ceri tu-n asta noapte?
ROMEO
Da-mi juramantul tau in schimb pe-al meu.
JULIETA
Eu ti l-am dat, -nainte de-a mi-l cere… Si tot as vrea sa am sa ti-l dau inca!
ROMEO
Vrei sa-l opresti? De ce, odorul meu?
JULIETA
Ca sa ti-l dau intr-una inapoi!
Si totusi nu doresc decat ce am. Ca marea nesfarsita-i bunatatea-mi Si dragostea-mi ca marea-i de adanca. Din ce tot dărui, tot mai mult am inca, Si-amandoua-s fara de hotare…
Aud un zgomot… Plec, ramai cu bine,
Iubitul meu…
(Se aude vocea doicii:Domnisoara!)
Indata, doica… Viu…
O, mandre Montague, fii credincios!
Asteapta-ma… Viu intr-o clipa iarasi…
ROMEO
O, sfanta noapte! Mult mi-e teama Ca tot e doar un vis, fiindca-i noapte… Prea dulce e sa poata fi aievea!
Emma POV:
Cand am terminat de interpretat acea scena am fost aplaudati de toti cei din sala, iar eu de obicei nu ma simteam asa de agitata de obicei pentru ca sunt obisnuita cu publicul, dar de data este din cauza lui Edward ca este langa mine.
Cand s-a sunat eu am iesit imediat din sala si am vrut sa ma duc spre urmatoarea mea ora, dar am fost prinsa de brat de cineva. M-am intors si am zis cand am vazut cine era:
-Edward, lasa-ma odata in pace ca nu va voi ierta niciodata pentru ce mi-ati facut in urma cu trei ani.
Imi trag bratul din stransoare si plec spre ora. Aveam matematica, in sfarsit ceva care sa imi ia gandul de la el si restul. Cand am ajuns in clasa am observat ca profesorul nu a ajuns inca si singurul loc liber era langa Rosalie.
-Pot sa ma asez? o intrb eu cu jumatate de gura. Ea cand ma vede nu mai stia ce sa zica si a dat doar din cap in semn ca da.
Dupa cateva minute, ea ma intreaba:
-Emma, ce mai faci?
– Cum i-am mai spus si lui Edward, iti spun si tie. Dupa ce mi-ati facut acum trei ani nu cred ca va intereseaza ce fac, ii spun eu pe un ton rece fara sa o privesc.
-Emma ne pare foarte rau. Te rog sa ma crezi, imi zice ea incercand sa ma convinga sa o privesc, dar nu reuseste.
Cand am vrut sa ii raspund a intrat profesorul si a inceput sa predea fara sa acorde atentia vreaunuia.
Restul orelor a fost pentru mine evitarea celor cinci si incercam sa par ca nu ii cunosteam, dar Elena si-a dat seama ca eu ii cunosteam, din cauza spiritului ei enervant de observatie, dar am si ras din cauza multor contraziceri si Bekha a venit cu ideea ca noi sa mergem in parc sa ne continuam distractia, iar noi am fost de acord, bineinteles.
Tot drumul spre casa, Elena incerca sa imi vorbeasca, dar nu a reusit pentru ca erau si restul prietenilor nostri si nu a reusit sa ma interogheze, dar sunt sigura ca voi fi interogata mai tarziu, de acest monstrulet cu chip de fata.
Cand am ajuns acasa m-am dus direct in camera mea ca sa imi aleg cu ce sa ma imbrac. Am stat, cred ca, o jumatate de ora sa imi aleg tinuta si tot nu reuseam sa imi aleg hainele.
,,Cat de mult imi doresc sa fie Rose si Nessie aici”, ma gandesc la zilele in care noi trei stateam cateva ore in fata sifonierului pana ne hotaram cu ce sa ne imbracam si sa ii enervam pe baieti.
Pana la urma m-am hotarat sa imi iau o fusta de blugi scurta, un tricou cu spatele gol albastru cu doua inimioare sub care scria: ,,I love you!” si in picioare mi-am luat o pereche de sandale fara toc. Parul mi l-am prins intr-o coada si mi-am dat cu putin luciu si rimel dupa am iesit din casa intalnindu-ma cu gasca de nebuni, care radeau si glumeam incat as fi putut sa ii aud si din camera mea daca nu ma gandeam la trecut.
Cand am ajuns in parc i-am observat pe ceilalti fara Bella, Miriam si Diana stand sub un copac si nici nu a fost nevoie sa ne uitam prea mult dupa ei din cauza rasului lui Emmet, care se auzea de la intrarea in parc. Amintindu-mi, de asemenea, iesirile noastre in parc, unde stateam pana seara.
Dupa cateva minute au aparut si cele trei fete, fiind si terorizate de vocea de mata sugrumata a lui Emmet.
-Emmet, ce vrei sa faci? Sa ne omori cu ragetele tale? il intreba Bella, ceea ce a provocat un val de rasete.
Noi nu stiam ce sa facem ca sa il convingem sa termine sa cante, dar el s-a oprit doar atunci cand s-a terminat melodia si el ne-a intrebat daca mai vrem sa il ascultam. ,,Nebun sa fii sa mai doresti sa mai asculti asa ceva, mai bine ascult un copil cum zgaraie o tabla”.
-O sa mai vrem sa te mai ascultam, doar cand vor zbura porcii, ii spun eu privindu-l urat.
-Esti rea, stiai? imi spune el cu o fata de catel plouat si stiam pentru ce era acea fata, nu sa ne convinga sa ii mai suportam ,,cantatul”, ci sa le ofer lor sansa sa explice, dar nu aveau ce.
-Mi s-a mai spus si apropo, fata asta nu merge cu mine, ii spun eu privindu-l din nou urat si dandu-si seama ca nu va reusi sa ma convinga.
-Esti rea, a repetat el si eu am ridicat din umeri in semn ca ,,nu imi pasa ce spui”.
-Mai poti sa o spui odata, spune enervantul de de Damon de langa Katherine, iar eu arunc in el cu floricelele ce le aveam in mana si incepem sa radem de expresia lui Damon, stiam ca mai avea putin si incepea sa ma ia la bataie, dar stia ca nu are vreo sansa in fata mea.
Restul zilei l-am petrecut in acelasi mod, adica razand si glumind si minunandu-ne la cat putea sa manance Emmet. ,,Ai uitat ca la fel de ciudat era si inainte?”, ma intreaba ,,dulcea” mea constiinta, iar eu mi-am lasat capul in jos amintindu-mi de zilele cand ne pierdeam timpul prin Chicago, dar si cand mai tipam la Emmet cand zicea anumite lucruri idioate, dar era asa frumos atunci.
Cand ne intorceam acasa, Kol si-a folosit in sfarst creierul, lucru care m-auimit:
-Hey, nu ar fi o idee buna ca weekend sa ne ducem pe plaja?
-Vai, in sfarsit ti-ai gasit sit u creierul, ii spun eu pe un ton sarcastic.
-Sa stii Kol, este o idee mai mult decat buna, spun restul.
Cand ne-am despartit de restul le-am urat noapte buna si am fost de acord cu Alice ca vineri sa mergem sa facem cumparaturi pentru calatoria noastra.
Cand am ajuns acasa, m-am dus in camera mea pentru a ma schimba in pijamalele nele preferate, compusa dintr-o pereche de pantaloni scurti albastri si un tricou alb cu doua pisicute.
M-am gandit sa intru si eu putin pe mess si sa imi verific mail-urile, sa vad daca mai este vreo prezentare de moda interesanta sau doar niste prezentari banale intr-un oras uitat de lume, si varianta corecta este cea de-a doua deci nu voi raspunde.
Dupa cateva minute monstruletul cu chip de fata, alias Elena m-a bagat in seama.
Emma: ce vrei Ely?
Elena: stii prea bine ce vreau
Emma: nu stiu ce vrei sa spui
Elena: toata ziua am observat ca te comportai ciudat in prezenta fratilor Cullen si Hale
Emma: mai stii medalionul acela pe care l-am pierdut?
Elena: da, il stiu
Emma: ei bine povestea este mai complicata si daca ai vrea sa o asculti poti sa vii maine cu Kathy si o sa vi-o spun
Elena: sunt de acord cu acest lucru, pa Emma
Emma: noapte buna, Ely si ureaza-i acelasi lucru si lui Kathy.
Am iesit si m-am dus in pat si am adormit cu gandul la ce fete aveau Rosalie si Edward cand au incercat sa isi ceara scuze.
Toata noaptea am visat acel moment in care Edward se saruta cu o… o nimeni si dupa fiecare cuvant jignitor din partea celorlalti.
mymagiclife1 